De cateva saptamani, si piata monetara, si bursa, si autoritatile statului, si presa sunt cu ochii pe Banca Nationala. Intrebare obsedanta: âCand va reduce dobanda de interventie?".
Nimeni nu intreaba daca dobanda de interventie a BNR va fi ori nu va fi redusa. Toata lumea intreaba cand va fi redusa. De aici concluzia ca toata lumea are incredere in scaderea inflatiei. Semn bun. Dar iata ca BNR inca nu incepe sa franeze. Sa fie prudenta autoritatii monetare motivata de faptul ca toata lumea crede in calmarea inflatiei si doar BNR are inca indoieli? Nicidecum. Mesajul Bancii Nationale e fara echivoc: obiectivul sau principal, reducerea inflatiei, va fi atins. Numai ca, in acest sens, nu va face nici o manevra care sa preseze asupra inflatiei in loc sa ajute dezinflatia. Asa ca, in ceea ce priveste scaderea dobanzii de interventie, BNR isi va alege cu atentie si momentul, si pasul, si frecventa, si curba. Fara sa sfideze insa piata. Dimpotriva, legitatile pietei sunt si vor fi suverane. Din aceasta perspectiva, dilema bani scumpi - bani ieftini e legata de ratiuni economice tot atat de mult ca si dilema ulei scump - ulei ieftin. Pretul e cel pe care-l dicteaza piata. In conditii specifice. Si la bani, si la marfuri. Din fericire, am lasat in urma trecutul confuz, cu intamplari bizare, cum au fost cele de acum 11-12 ani, cand s-a propus ca dobanzile si cursurile valutare sa fie fixate de catre Parlament. Ar fi ras si curcile de noi daca in Romania s-ar fi adoptat o astfel de procedura. Vrem economie de piata si e normal ca piata sa fie lasata sa lucreze. Banca Nationala si-a facut un obicei din âa citi" piata clipa de clipa. Asumandu-si insa un rol activ: acela de a interveni cand orologiul din turnul pietei monetar-valutare fie ca ramane in urma, fie ca o ia inainte. Bunaoara, prin atragerea de depozite cu dobanzi mari, de 21,25 la suta. Sigur, exista si un revers: bancile comericale, avand posibilitatea sa-si plaseze avantajos surplusul monetar in depozitele Bancii Nationale, pastreaza dobanzile active cu mult deasupra ratei inflatiei. Totusi, prezentul nu mai seamana cu trecutul. Cu ani in urma, bancile plateau dobanzi mari si pentru depozitele atrase de pe piata interbancara. Aveau nevoie de lei, mai ales la sfarsit de luna, ca sa-si inchida bine pozitiile in conturile de la BNR. De altfel, persista un soi de ciclicitate pe piata monetara. In prima jumatate a fiecarei luni, fara exceptie, aparea surplus de lei. Si dobanzile scadeau. In a doua jumatate, insa, cand bancile erau sub presiunea rezervelor minime obligatorii, leii in plus dispareau. Iar dobanzile urcau. Dobanzile interbancare, desigur, care trageau dupa ele, in sus, si dobanzile la credite. Astazi, insa, fenomenului i s-a pus punct. Bancile, confruntate in permanenta cu o supralichiditate monetara, nu mai scumpesc creditul.Citește pe Antena3.ro