A făcut mare vâlvă cronica The Economist la cartea lui Patrick Deneen, "De ce a eșuat liberalismul". Mie mi-a reținut atenția o idee mai puțin dezbătută de acolo. Prestigioasa revistă britanică descrie astfel unul dintre raționamentele de bază din lucrarea lui Deneen:
"Deoarece spiritul liberal distruge în mod mecanic obiceiurile moștenite și tradițiile locale, uneori în numele eficienței pieței, iar alteori în numele drepturilor individuale, creează astfel mai mult loc pentru expansiunea statului, ca reglementator al pieței și ca deținător al puterii de aplicare a legii. Expresia perfectă a liberalismului modern ne este oferită de coperta Leviathan-ului lui Hobbes, cu miile sale de indivizi atomizați puși în fața unui suveran atotputernic".
Dar de ce se întâmplă lucrurile în acest fel? De ce e neapărată nevoie de expansiunea statului în numele protecției drepturilor individuale? Răspunsul simplu este următorul: pentru că eșuăm în a ne respecta reciproc drepturile în mod voluntar.
Modernitatea a erodat grav ideea de virtute ca demers de autoînfrânare a pornirilor care ne determină să încălcăm drepturile celorlalți și contractele încheiate cu ei. Nici nu mai poți pomeni cuvântul virtute într-o discuție cu oameni contemporani educați că te trezești numit "conservator retrograd", dacă nu chiar "extremist religios", atât dinspre stânga socialistă, cât și dinspre dreapta corporatistă.
Aproape nimeni nu se mai gândește la virtute astăzi. Comandamentele morale se vor a fi îndeplinite prin legi și reglementări, nu prin inițiative voluntare. Organizațiile de caritate cer bani mai degrabă pentru a face lobby și advocacy pe lângă guverne decât pentru a crea instituții de protecție socială colective private și voluntare. Dacă așteptăm de la stat să ne protejeze de noi înșine și să ne oblige să fim virtuoși, n-ar mai trebui să ne mai mirăm de eșecul liberalismului.