Steaua s-a făcut de fundul curţii la Urziceni. După astfel de isprăvi, cel mai indicat este să stai cuminte la primire. Să încasezi fără replică şi să nu te strici la figură prin afişări pu-blice inutile. Taci şi papă tot ca să te faci mare. Fiindcă nici o scuză, oricât de dibaci ar fi ea ticluită, nu poate atenua ascuţişul ruşinii. Doar dacă soarta te va ajuta să te agăţi cândva de înălţimi incontestabile, îţi vei putea permite să lucrezi în memorie cu drept de replică. Până atunci însă, dacă eşti cu adevărat şmecher, cum te vrea cartierul, fă-te că lucrezi.
Ilie Dumitrescu, un băiat pe care îl bănuiesc sincer că poate pricepe pe cont propriu ce se întâmplă în preajma sa, ar trebui să recurgă în momentul de faţă la reţeta izolării în treburile care-l privesc strict. Şi aparenţele chiar încearcă să sugereze că antrenorul Stelei n-ar fi dispus să dea replică celor care i-au contestat strategiile. Sesizez însă în dosul unor pledoarii din media o insistenţă care nu poate avea decât combustia manevrelor de culise. Şi din nou îl bănuiesc sincer pe Ilie, om care, prin comportament, are capacitatea de a provoca amabilităţi servile.
Cu totul şi cu totul întâmplător, la fel de întâmplător cum apare miercurea după marţi, a apărut în presa sportivă un titlu care dă palme realităţii post-Urziceni. Aflăm dintr-o compunere statistică de toată tinicheaua că Steaua este cea mai lideră din fotbalul românesc. Aflăm că Steaua, conform unor cifrangii care monitorizează parametrii defensivi, pasivi şi reactivi, care monitorizează numărul baloanelor jucate şi al celor care se sparg la intrare, care monitorizează lungimea echipei şi alte metode de creştere a peştilor în iarbă, se poate considera deja campioană. Statistica inventează un record chiar şi pentru meciul Stelei cu Unirea. Se spune că Steaua lui Ilie Dumitrescu a reuşit la Urziceni o posesie de 70%, ceea ce înseamnă mai mult decât 66% cât realizase, atenţie!, Steaua lui Piţurcă în meciul cu U Cluj.
Nu inventariez derizoriu inteligenţa de împrumut. Au şi aceste programe pe calculator un rost bine determinat atunci când datele statistice sunt interpretate la rândul lor cu inteligenţă şi competenţă. Dar când tabela de marcaj dă verdictul suprem, statistica nu mai poate avea nimic împotrivă. Serveşte doar reflecţiilor, reacţiilor în consecinţă şi nicidecum ca ambalaj al unor scuze ridicole. Iar atunci când recordul lui Ilie Dumitrescu este contrapus recordului realizat de predecesorul Piţurcă, intenţiile absconse devin uşor descifrabile. Şi jenante.
Lobotomia statistică nu mă pasionează. Am învăţat în timp să văd fotbalul. Nici nu mă deranjează însă pasiunea unora pentru astfel de cârje ale observaţiei. Îmi stârneşte reacţie doar tentaţia de a ne minţi. Iar Steaua se află în faţa unui parcurs important şi minciuna nu o poate ajuta în nici un fel. Dimpotrivă! Escamotarea adevărului sapă capcane adânci pe doritul traseu al echipei.