x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lupta împotriva corupţiei

3
Autor: Cristian Crisbăşan 10 Apr 2014 - 16:32
Pe vremuri, aveam în liceu un profesor de pictură, domnul Micu, care obişnuia să facă mişto de Ceauşescu şi de celebra sa sintagmă repetată obsesiv: "lupta pentru pace".

Ne spunea aşa: "Pe Pământ o să fie aşa o luptă crâncenă pentru pace, ca n-o să mai supravieţuiască nimeni să se bucure de pace!"

Mă uit acum la lupta asta împotriva corupţiei dezlanţuită de institutiile statului. Un tsunami de care, iată, nu scapă nici "eternul" primar Radu Mazăre. Mai ciudat este că nu a fost un cutremur mare, înainte. Sau nu ştim noi.

În fiecare dimneaţă, breaking-news - descinderi peste descinderi, cu "mascaţi", în lumea fotbalului, în institutiile mass-media, în învăţământ, în primării şi consilii judeţene, în firme private şi de stat, la persoane fizice şi juridice. Bun. Foarte bine. Mi-ar plăcea să ştiu cine a dat semnalul, cine "ţine spatele" frontului justiţiei în această ofensivă generalizată. Nu cred că este o forţă din ţară - politică sau civică. Nici nu este vorba de un val de sprijin popular. Cred că, la fel ca în 1989, sistemul este cumva dinamitat în interior, dar fitilul vine de peste graniţă. Sistemul se auto-devorează, acum. Pur şi simplu o parte a lui îşi spală păcatele, băgându-i pe ceilalţi la închisoare. Rămâne de văzut dacă atunci când îi vor termina pe toţi de condamnat, vor rămâne curaţi în continuare sau nu cumva vor reveni la vechile obiceiuri, dar sub nişte forme mult mai subtile şi rafinate. Pentru că atunci va fi şi mai rău: nu va mai exista nimeni să-i dea pe ei în gât.

Nu sunt optimist. Şi să vă spun şi de ce. Semnalele care vin de la popor nu arată deloc satisfacţia populară a oamenilor săraci şi cinstiţi care se văd răzbunaţi. Românul nu vrea justiţie egală şi oarbă pentru toţi, vrea doar să-i fie bine, indiferent cum. Nu pluteşte acel spirit "revoluţionar-justiţiar". Cum scriam cândva, un tip ca Raed Arafat este minunat la televizor şi când vine SMURD-ul în 3 minute. Dar dacă fiecare român ar avea la locul de muncă un şef ca Arafat, şi-ar lua lumea în cap.

Bun, să zicem că se termină cu marii corupţi. Se demontează şi anihilează nişte reţele economico-politice grele. Ceilalţi corupţi îşi vor vedea de treabă. Credeţi cumva că a scăzut traficul de droguri, de exemplu, numai pentru că s-au speriat dealer-ii când au intrat la închisoare Năstase, Becali, Copos şi Gică Popescu sau că Mazăre ori Mitică Dragomir nu sunt deloc intangibili şi invulnerabili? Credeţi că ofensiva asta împotriva corupţiei se va îndrepta şi către afacerile Bisericii Ortodoxe Române? Sau că brusc preţul de construcţie al unui kilometru de autostradă se va înjumătăţi? Sau că nimeni nu o să mai muncească la negru? Şi, mai ales, dacă se termină cu toată corupţia din ţara asta, miraculos, o să avem, brusc, nişte oameni politici adevăraţi pe care să-i votăm?
 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de