Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au numărat colegii de la Politic din Antena 3. Peste 400 de legi intrate în circuitul parlamentar au fost uitate prin sertare. Nu, nu din legislatura trecută, ci de acum trei. Din 2007, ca să fim precişi. Eram reporter parlamentar când cel mai vechi dintre proiectele uitate a fost depus. Ţin minte ştirea: creşterea limitei de viteză cu 10 km/h! Nu e puţin lucru să uiţi atâta amar de vreme o lege! Ca să înţelegeţi: un proi ect de lege depus are un parcurs, obligatoriu, care se încheie în plen prin aprobare sau respingere. Multe dintre cele 400 de proiecte sunt clar inepţii. Nu despre asta discutăm, ci despre cheful de a munci care dispare ca un fum imediat după alegeri. Indiferent de legislatură, parlamentarii încep prin a anunţa că vor rupe norii şi continuă prin a chiuli pe capete.
Năstase, Olteanu, Anastase, Blaga, Tăriceanu, Zgonea, Dragnea, Văcăroiu, toţi preşedinţi de Parlament, toţi personaje cu autoritate, au ceva în comun. Indiferent de puterea formală şi informală, niciunul nu a reuşit ca şef de cameră să impună aleşilor programul de muncă al naţiunii: 8 ore pe zi, luni-vineri, la muncă, pe verificate. Mă uit, în schimb, la europarlamentari. De stânga, dreapta ori centru, programul e program. Sistemul le-a impus din prima zi o regulă: mulți sau puțini, nimeni nu-şi bate joc de banii contribuabilului european. Iar asta nu se traduce doar prin simpla pontare a orei de sosire şi plecare, ci prin activitate susţinută şi oricând verificabilă cel puţin 5 zile din 7.
Ştiu, la Bucureşti, Euro-Parlamentul pare o sinecură. Vom deveni europeni cu adevărat când partidele mari vor folosi dacă nu expertiza, măcar relaţiile europarlamentarilor români. Aşa vor afla cum se munceşte, cu adevărat, într-un Parlament, iar vreun ales entuziast va depune un proiect de lege de creştere a timpului de muncă parlamentar cu 10 minute pe zi, luni-vineri, în Parlament.
