Fotbalul nostru refuză cu încăpăţânare şi de ani buni schimbarea. Acesta este motivul din cauza căruia trecutul apropiat pare să devină un prezent continuu. Un prezent în care prostia şi hoţia sunt suverane, un prezent care condamnă pe termen lung perspectiva prin temeiul viciilor care-l caracterizează. Un exemplu de dată recentă certifică convingător nesimţirea care-i separă pe conducătorii fotbalului nostru de lumea civilizată. Mă refer la graţia cu care a fost pusă batista pe ţambal după evenimentele scandaloase care au acompaniat meciul Dinamo - Steaua. Evenimente despre care am tăcut până acum tocmai pentru a ne convinge cât de nesimţită poate fi lucrarea perversă a muşamalizării. Am tăcut pentru a nu oferi comisiilor LPF şi FRF posibilitatea reproşului că n-au avut liniştea necesară unei lucrări cinstite şi corecte. Ne-am convins însă că năravul e dat dracului şi n-are nici o treabă cu starea vremii.
Marius Avram a băgat vârf de carieră prestând la meciul Dinamo - Steaua. Tetea Vasilică, fudul nevoie mare, şi-a afişat odrasla la evenimentul cel mai de tort din campionatul intern. Ca să vadă tot poporul cât de reuşită i-a fost lucrarea de familist. Numai că plapuma paternă a fost acoperitoare doar în privinţa delegării, doar în privinţa biletului de favoare prin care seniorul l-a cadorisit pe junior. În meci, Marius Avram a prestat neprotejat, a fluierat pe proprie răspundere, după cum l-au dus capul şi învăţătura. Aici s-a rupt filmul copilăriei fericite. Fiindcă Marius Avram a băgat recital de străchini sparte. Mai mult, după ce a aruncat chifle la întâmplare, în tir răzleţ, Avram nu poate beneficia nici măcar de scuza hoţiei. Nu, nici vorbă! Avram s-a dovedit, de această dată, incompatibil chiar şi cu intenţia vinovată. El a fost un şchiop cinstit.
Şi, zicem noi, maniera curată prin care Marius Avram a picat testul meseriei merita recompensată cu un oarece răgaz odihnitor. Măcar, aşa, un timp de reflecţie de-o etapă sau două. Dar Marius Avram, deşi convingător prin gafele comise, n-a fost pus în situaţia de a se înfrupta din beneficiile fluieraşilor de drept comun. Şi ştiţi de ceĂ Păi, d-aia. Fiindcă tatăl Avram şi asociaţii au preferat, în locul dreptei judecăţi, să-i usuce pampărşii micuţului. Iar acţiunea mapeţilor de la CCA nu mai poate beneficia de circumstanţele duioasei neghiobii. Preşedintele Vasile Avram şi observatorul Dan Petrescu, individ de prietenească apreciere pe vremea când era mai Fibră, au premeditat o conferinţă de presă unică în analele (să nu citiţi cumva defectuos şi murdar!) fotbalului.
Circul de la respectiva conferinţă de presă a fost pur şi simplu greţos. Nu stau să analizez prostiile debitate acolo la foc automat, în apărarea lui Marius Avram. Mi-e silă. Mi-e silă, dar îmi este şi milă de fotbalul şi fotbaliştii care stau la mâna unor astfel de netrebnici. Vasile Avram şi Dan Petrescu şi-au dat de bunăvoie şuturi în fund. Iar şefii federaţiei le vor deveni complici de bunăvoie dacă nu vor recurge şi ei la nişte binemeritate şpiţuri cu aceeaşi ţintă. Mă refer la Mircea Sandu şi la Ionuţ Lupescu.
Submiliţienii de la ligă şi-au început spectacolul cu graţierea lui Andrei Cristea. Realizând că decizia lor ar fi fost prea de vacă, au revenit cu umile reproşuri. Dar nu de tot.
S-au revanşat atunci când au judecat actele de vandalism ale unor pretinşi suporteri. CumĂ Au vandalizat şi ei regulamentele, au vandalizat orice urmă de echilibru între faptă şi dreapta judecată. Vinovaţii au fost mângâiaţi cu o amendă de 20.000 RON. Ceea ce reprezintă, oarecum, contravaloarea unei limbi mici. De la oricare dintre ceasurile lui Borcea. Dacă ne aducem aminte că Gigi Becali era pus să dea miliardul pentru o relaţie de sictir cu Dragomir, realizăm cât de ieftină este judecata submiliţienilor de la LPF.