Proaspatul mascarici al "Oranjeriei" de partid si de stat l-a asemuit deunazi pe presedintele plescarilor cu... Maradona. Da, chiar asa, noul talmacean din Modrogan, imboldit de-o inspiratie clocotitoare, nu s-a mai putut abtine si a rostit ceea ce noi, netrebnicii, nu observaseram inca. Desi, culmea, era la indemana noastra, a chibitilor mereu gata sa tagaduim ori sa hulim. Sa ne extaziem sau sa suferim patimas si degeaba, iluzionandu-ne aiurea. Pai, si n-are dreptate odrasla seniorului Paleologu? Are, cum sa nu, si ce dreptate, ca atat Diego, cat si Traian fost-au jucatori! Ehe, si ce jucatori! De-adevaratelea va spun, fiindca, in cincinalul dinapoi, cocotat pe gradena a mai inalta a peluziei politice, conducatorul romanilor s-a autoproclamat intaiul "jucator" al natiei. Conducator de joc (corect se citeste "jocuri") adicatelea, aidoma "Butoiasului atomic"! (Aici nu cautati alta potriveala, carcotasilor, caci la Cotroceni nu se cara butoaie cu licori scotiene! Chiar, ar merge "Butelcuta atomica"?) La inceputurile aventurii sale europene, copilul mahalalei sarace din Buenos Aires s-a certat cu aristocratii Madridului, arvuniti sa castige an de an titlul in Spania. Transferat de nevoie la Napoli, razvratitul cu gura spurcata i-a blestemat pe nordistii hrapareti ai Italiei, apoi pe brazilieni, sfarsind sa acuze complotul blatterian tocmit sa-l compromita definitiv. Asijderea a procedat si "Maradona" din Deal, i-a injurat pe vechii coechipieri (zvonul umbla ca pe unii i-a si pocnit, iar pe cativa i-ar fi lovit pe la spate). Pe adversari i-a acuzat viclean, reprosandu-le ca il impiedica sa lucreze pentru norodul oropsit, ca-i baga bete in roate. Minciuna si calomnia repetate intruna au innebunit galeria, au ametit-o de cap, astfel incat multimea mahmura l-a aburcat in Palatul Puterii Supreme.
Luminati de geniul decarului fabulos, argentinienii s-au pomenit campioni mondiali, dupa un hent de pomina. "Mana lui Dumnezeu", s-a explicat mistic poznasul capitan al pumelor, si nazdravania i-a ctitorit o biserica. O religie, ce mai tura-vura. Mana lui Basescu a facut si ea minuni, la Ploiesti, cand l-a "mangaiat" pe un opozant cu dinti de lapte. De fapt, miracolul s-a savarsit nu atunci, ci mai tarziu, la vreo patru ani distanta. Vasazica, o atingere cu efect intarziat, si nu imediat, cum i s-a intamplat sarmanului Shilton. Asadar, palma aceea, careia expertii criminalisti si funeriii caraghiosi s-au caznit sa-i afle traiectoria, l-a scos campion national pe palitorul din Portul Tomis. Prozelitii imbasescizati au ridicat si ei o biserica, nu s-au lasat mai prejos decat fanaticii sud-americani. Biserica lui Zeus. Una fara altar si amvon, dar slujita cu aceeasi iubire desantata de roberte malaiete, sulfine inodore si fluturi servitori. De voinesti amestecati cu branza, de visani si olteni pinaltizati, de ialomitieni cu falca si botis, cadelnitand toti, la gramada, pastorala traiului in bine a Intemeietorului. Tarcovnic ii e loialul "cocosel" napocitan, ales sa-l slugareasca de-a pururi in cinste si onoare.
Din nefericire, Diegito s-a retras inainte de vreme, depistat cu niscaiva substante interzise in sange. In ceasul despartirii, frumosul "drogat" al stadioanelor de pretutindeni a plans cat sa induioseze o planeta intreaga. Plansul de adio i-a slabit intr-atat nervii ca prietenul lui Fidel Castro a tabarat pe ziaristi, pe care i-a palmuit sau i-a ciuruit cu pusca. Sosia lui din Carpati lacrimeaza oricand situatia o cere, ba pe umarul bolnavului Stolo, ba la amintirea tangajului marin, ba la nostalgia vremurilor de altdata, ba de ciuda ca Petre i-a intors dosul si dusu-s-a, neiertandu-i marsava conspiratie. Fleacuri, oricum. Cu naturelul adanc zdruncinat, groparul conventiilor si coniventelor nu s-a sfiit sa-i insulte birjareste pe ziaristi, carora le-a si sterpelit telefoanele, sau pe camarazii de guvernare, ori pe "caprarii" de azi (odinioara tovarasi de drum si complici). Statornica, totusi, aceasta lipsa de statornicie... La urma-urmei, si puterea absoluta, la care tanjeste nesabuit si fatis, e si ea drog, numai ca nu exista clinici de dezintoxicare. Doar cura din opozitie, cu tulburarile insuportabile ale sevrajului post-descaunarii, ce-l va mai alina.
Repudiat de lumea buna a fotbalului mondial, pe care a luat-o in raspar, Maradona a ajuns musafirul de vaza al cecenilor din gradina zoologica a lui Kadirov. Acolo ce-si mai gaseste prieteni, sau in Bolivia lui Morales ori in Venezuela lui Chavez. Nu la fel se petrec lucrurile si cu seful Romaniei oranj, primit exclusiv prin Turkmenistan si alte "stanuri" din astea marginase? Desigur (cine e in stare sa ma contrazica?), ca d-aia l-au si poreclit, cu falosenie cica...., "Maradona" din Deal.