"Maradona" din Deal.

Proaspatul mascarici al "Oranjeriei" de partid si de stat l-a asemuit deunazi pe presedintele plescarilor cu... Maradona. Da, chiar asa, noul talmacean din Modrogan, imboldit de-o inspiratie clocotitoare, nu s-a mai putut abtine si a rostit ceea ce noi, netrebnicii, nu observaseram inca. Desi, culmea, era la indemana noastra, a chibitilor mereu gata sa tagaduim ori sa hulim. Sa ne extaziem sau sa suferim patimas si degeaba, iluzionandu-ne aiurea. Pai, si n-are dreptate odrasla seniorului Paleologu? Are, cum sa nu, si ce dreptate, ca atat Diego, cat si Traian fost-au jucatori! Ehe, si ce jucatori! De-adevaratelea va spun, fiindca, in cincinalul dinapoi, cocotat pe gradena a mai inalta a peluziei politice, conducatorul romanilor s-a autoproclamat intaiul "jucator" al natiei. Conducator de joc (corect se citeste "jocuri") adicatelea, aidoma "Buto­ia­sului atomic"! (Aici nu cautati alta po­triveala, carcotasilor, caci la Co­tro­ceni nu se cara butoaie cu licori scotiene! Chiar, ar merge "Butelcuta atomica"?) La inceputurile aventurii sale europene, copilul mahalalei sarace din Buenos Aires s-a certat cu aristocratii Madridului, arvuniti sa castige an de an titlul in Spania. Transferat de nevoie la Napoli, razvratitul cu gura spurcata i-a blestemat pe nordistii hrapareti ai Italiei, apoi pe brazilieni, sfarsind sa acuze complotul blatterian tocmit sa-l compromita definitiv. Asijderea a procedat si "Maradona" din Deal, i-a injurat pe vechii coechipieri (zvonul umbla ca pe unii i-a si pocnit, iar pe cativa i-ar fi lovit pe la spate). Pe adversari i-a acuzat viclean, reprosandu-le ca il impiedica sa lucreze pentru norodul oropsit, ca-i baga bete in roate. Minciuna si calomnia repetate intruna au innebu­nit galeria, au ametit-o de cap, astfel incat multimea mahmura l-a aburcat in Palatul Puterii Supreme.

Luminati de geniul decarului fabu­los, argentinienii s-au pomenit campioni mondiali, dupa un hent de pomina. "Mana lui Dumnezeu", s-a explicat mistic poznasul capitan al pu­melor, si nazdravania i-a ctitorit o biserica. O religie, ce mai tura-vura. Mana lui Basescu a facut si ea minuni, la Ploiesti, cand l-a "mangaiat" pe un opozant cu dinti de lapte. De fapt, miracolul s-a savarsit nu atunci, ci mai tarziu, la vreo patru ani distanta. Vasazica, o atingere cu efect intarziat, si nu imediat, cum i s-a intamplat sarmanului Shilton. Asadar, palma aceea, careia expertii criminalisti si funeriii caraghiosi s-au caznit sa-i afle traiectoria, l-a scos campion na­tio­nal pe palitorul din Portul Tomis. Prozelitii imbasescizati au ridicat si ei o biserica, nu s-au lasat mai prejos decat fanaticii sud-americani. Bise­rica lui Zeus. Una fara altar si amvon, dar slujita cu aceeasi iubire desantata de roberte malaiete, sulfine inodore si fluturi servitori. De voinesti ames­te­cati cu branza, de visani si olteni pi­nal­tizati, de ialomitieni cu falca si botis, cadelnitand toti, la gramada, pas­torala traiului in bine a Intemeie­to­rului. Tarcovnic ii e loialul "co­co­sel" napocitan, ales sa-l slugareasca de-a pururi in cinste si onoare.

Din nefericire, Diegito s-a retras inainte de vreme, depistat cu niscaiva substante interzise in sange. In ceasul despartirii, frumosul "drogat" al stadioanelor de pretutindeni a plans cat sa induioseze o planeta intreaga. Plansul de adio i-a slabit intr-atat nervii ca prietenul lui Fidel Castro a tabarat pe ziaristi, pe care i-a palmuit sau i-a ciuruit cu pusca. Sosia lui din Carpati lacrimeaza oricand situatia o cere, ba pe umarul bolnavului Stolo, ba la amintirea tangajului marin, ba la nostalgia vremurilor de altdata, ba de ciuda ca Petre i-a intors dosul si dusu-s-a, neiertandu-i marsava conspiratie. Fleacuri, oricum. Cu naturelul adanc zdruncinat, groparul conventiilor si coniventelor nu s-a sfiit sa-i insulte birjareste pe ziaristi, carora le-a si sterpelit telefoanele, sau pe camarazii de guvernare, ori pe "caprarii" de azi (odinioara tovarasi de drum si complici). Statornica, totusi, aceasta lipsa de statornicie... La urma-urmei, si puterea absoluta, la care tanjeste nesabuit si fatis, e si ea drog, numai ca nu exista clinici de dezintoxicare. Doar cura din opozitie, cu tulburarile insuportabile ale sevrajului post-descaunarii, ce-l va mai alina.

Repudiat de lumea buna a fotba­lului mondial, pe care a luat-o in ras­par, Maradona a ajuns musafirul de vaza al cecenilor din gradina zoologi­ca a lui Kadirov. Acolo ce-si mai ga­ses­te prieteni, sau in Bolivia lui Mo­ra­les ori in Venezuela lui Chavez. Nu la fel se petrec lucrurile si cu seful Ro­maniei oranj, primit exclusiv prin Turkmenistan si alte "stanuri" din astea marginase? Desigur (cine e in stare sa ma contrazica?), ca d-aia l-au si poreclit, cu falosenie cica...., "Maradona" din Deal.