x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Maria Tănase îşi dădea şi haina de pe ea

0
Autor: Florin Condurateanu 05 Mar 2020 - 07:30
Maria Tănase îşi dădea şi haina de pe ea


Maria Tănase este un fenomen greu de ajuns, de egalat, când cântă de despică cerul. Blestemul trădătorului în dragoste răscoleşte şi pietrele: „Cine iubeşte şi lasă Dumnezeu să-i dea pedeapsă, târâişul şarpelui…”. Candoarea inimii româneşti este sădită cu împrimăvărare de Măria în: „Mi-am pus busuioc în păr, măi, să-i placă lui, iubitului!”. Tot clocotul din temperamentul românilor este prins cu măiestrie în „Ciuleandra” zisă de Maria Tănase, uriaşa Arenă Naţională se cutremură când tricolorii marchează un gol însoţit de izbucnirea glasului Măriei: „Şi-ncă odată, măi băieţii, hoop ş-aşa, ş-aşa”! Cântul popular s-a îmbrăcat în arta superbă a Mariei Tănase. La moartea ei pe bulevardele Bucureştiului au ieşit peste un milion de români să-i petreacă sicriul. Iubirea cosmică între două genii, cum a fost între Brâncuşi şi Maria Tănase, ar trebui clonată. Sufletul Mariei Tănase era de un romantism fără hotar, era şi generoasă, cu aceste virtuţi a putut să urce cântul popular la înălţimi ameţitoare. Îi dădea şi cămaşa de pe ea celui aflat în nevoi. Cânta la câteva cârciumioare din Colentina şi o ducea un birjar bătrân cu o iapă fără un ochi şi o trăsură care scârţâia de bătrâneţe. Într-o seară, Maria îl vede pe birjar amărât: Ce ai de eşti supărat, Moş Grigore?”. Oftează birjarul: „cad fulgii şi eu n-am bani de lemne!”. A băgat mâna în poşetă celebra cântăreaţă, i-a pus în palmă birjarului un ghem de bani, luase plata de la cârciumari. Plecând spre uşa cărciumii se întoarce şi îi aruncă toată geanta moşului: „Să nu te mai văd posomorât!”. A luat lângă inima ei o fată necăjită, i-a însorit viaţa. Când îşi trăia ultimele zile, chinuită de cancer, Maria i-a cerut fetei (ca şi înfiată) să cumpere o rochie albă cu care să fie îngropată. Maria Tănase a  pus-o pe fata săracă să îmbrace rochia, i-a spus cum s-o aranjeze când îşi va da sufletul şi a rugat-o ca, în sicriu, să i se sprijine capul pe o pernă umplută cu petale de trandafiri din grădina tatălui aflată în Mahalaua Cărămidarilor. Maria Tănase a avut bunătatea de a-i lansa pe tinerii talentaţi, l-a luat s-o acompanieze pe acordeonistul Fărâmiţă Lambru, i-a dat bani să-şi trateze tuberculoza. Ion Dolănescu a avut şansa de a fi auzit de Maria Tănase, care l-a sprijinit să ajungă o mare vedetă.

 

 


Serviciul de email marketing furnizat de