Maşinăria de partid

Liderul naţional al partidului se priveşte rotund în oglindă. Îşi mângâie obrazul proaspăt bărbierit şi-şi ridică satisfăcut o sprânceană. Se uită îndelung la bărbatul dinspre care aceeaşi privire de vată îl îmbie calin. Îi place nespus să se admire, îndeosebi dimineaţa, când încă noaptea nu-şi risipeşte vraja.

E ditamai conducătorul, şi visează, cu pieptul bombat, la mai mult. Visează să ajungă la Cotroceni. Sau să rămână acolo. Adulmecă apropierea izbânzii şi de aceea a devenit uşor irascibil şi nerăbdător. Îl mai desparte atât de puţin de... închide ochii pentru câteva clipe şi răsuflă sacadat, sedus de mirajul împreunării cu fata morgana puterii supreme în stat.

Sirene ascuţite, maşini blindate, gărzi de corp, amante oficiale, vizite în birourile ovale, însoţiri la nivel înalt, o ţară la picioare şi-un munte de bani, toate îi trec încolonate prin mintea lunecată în transă. Sărmanul, habar n-are că e captivul propriilor plăsmuiri! Şi al maşinăriei de partid care lucrează fără scrupule în spatele său şi al oligarhilor care îi "sponsorizează" obsesia de mărire, şi al mogulilor de presă care îi retuşează mereu portretul incomplet, şi al familiei şi prietenilor stârniţi de privilegiile întrezărite deja, şi al serviciilor secrete, stăpânele abuzive ale fiinţei sociale, redusă la statutul de cip ori cod numeric.

În provincie, liderul judeţean dă ordine în numele şefului de la centru, pe care l-a sprijinit vârtos să fie primul între ei. Îşi cheamă oamenii de taină şi le porunceşte scurt să-i biciuiască pe activiştii din teritoriu. Trântorii ăştia s-au lăsat pe tânjală şi campania electorală e în toi! Telefoanele zbârnâie, bancnotele foşnesc evazionist, maşinile gonesc bezmetic prin satele şi cătunele cotropite de mucegaiul înapoierii. Sunt încărcate materiale propagandistice pentru pomanagiii din gubernie, se întocmesc tabele şi se fac calcule.

Sondajele sunt tocmite doar de lideri şi tot ei le analizează şi le măsluiesc după cum le e interesul. Pe stâlpi sunt lipite poze şi sigle, sloganuri comice, România e acum un imens panou colorat strident în roşu, portocaliu şi galben-albastru. Deocamdată, Europa e miza panotajului lălâu, dar fiecare competitor se gândeşte la toamna prezidenţială ce stă să vină.

Euroalegerile începutului de vară sunt antrenamentul cu public pentru bătălia împotriva zurbagiului sterp din Deal, fiindcă ioc proiecte, ioc realizări! Politicianul plecat să adune sufragii e aidoma cocoşului îmboldit de fiorul împerecherii.

Aceeaşi înfoiere fudulă, acelaşi asalt cu penele umflate sărbătoreşte, aceeaşi risipă de sunete ademenitor-prefăcute, aceeaşi călcătură neruşinată şi penetrantă. Iar găina, electoratul adică, cedează pornirii hormonale şi sfârşeşte cotcodăcind năuc, înghesuită în ţărână şi ciocănită în cap de masculul viril. Când se va trezi din buimăceală, nu-i va mai folosi la nimic, căci jocurile se vor fi aranjat, şi realitatea nu-i va prii neam.

Liderul naţional de partid iese ţanţoş din vilă şi urcă în limuzina occidentală. Azi are miting cu simpatizanţii dintr-o localitate controlată de ai lui. La sosire, primarul, încins cu beteala tricoloră, îi deschide umil portiera. Majordomi cu tricolorul pe burtă pentru şefii de la centru, cam ăştia sunt primarii uninominalului nostru şiştav! Barosanul de la judeţ îl întâmpină şi el, deferent şi populist. Gloata îl aclamă umed şi scandează lozincile scrise dinainte.

Cuvântătorul le vorbeşte mieros, îi laudă, îi gâdilă şi-i îmbrăţişează părinteşte. Apoi bea o ţuică, tunde o oaie dresată partinic, sapă cu lopăţica, trage o geampara, pupă un ţânc din rezerva de cadre şi execută niscaiva fotografii propagandistice. "Ce om cumsecade, din popor!", exclamă câţiva aplaudaci chercheliţi. Ceilalţi, ştirbi şi năduşiţi, îi îngână ca la comandă. Mulţimea se tăvăleşte supusă şi călcată electoral de candidatul venit de sus, taman de la Bucureşti.

Urmează spectacolul, dansul şi şpriţul, paranghelia cântată. Liderul naţional îl cuprinde în braţe pe liderul judeţean şi-l pupă recunoscător, în semn de mulţumire. Spre dimineaţă, pe întuneric, oaspetele se întoarce în Capitală şi socoteşte de zor viitoarele voturi. În târgul abia părăsit, liderul local îşi freacă asudat palmele, înconjurat de anonimii în lipsa cărora maşinăria de partid ar rugini.

Sponsorii se zbat din greu, campania electorală e la jumătatea drumului şi e din ce în ce mai dificil să scoţi bani negri pe criză economică. Rotiţele maşinăriei politice se învârt întruna, în zornăitul paralelor ilicite şi potrivite de agenţii serviciilor secrete. Presa micşorează ori măreşte ecartul dintre adversari, contra-cost, desigur!, atentă să nu rateze profitabila afacere.

În turuitul angrenajului maşinăriei de partid, liderul naţional moţăie, moleşit de captivitatea în care se simte atotputernic şi liber. Visează să fie ales preşedinte. Ori reales, că e totuna.