Măturător de praf de Stele

„Am fost şi prinţ şi cerşetor, nu trădător, un om cinstit, numai cu viaţa de actor eu niciodată n-am glumit”. Inegalabilul Gheorghe Dinică, o statuie strălucitoare a teatrului şi filmului românesc. Nu se pot uita bijuteriile de interpretări ale maestrului Dinică din filmele „Prin cenuşa imperiului”, „Secretul lui Bachus”, „Cu mâinile curate” sau în piesele “„Rinocerii”, „Moartea lui Danton”. Îmi povestea Florin Zamfirescu, inteligentul actor şi rector al Academiei Naţionale de Teatru şi Film: „O mulţime din actorii remarcabili jucau în serialul de televiziune care a adunat mult succes, filmam de dimineaţă până la ore târzii din noapte, te storcea de vlagă, se întâmpla să adormim din picioare. Eu am aţipit pe jos, pe podeaua studioului. Când m-am trezit, eram cu capul în poala lui Gigi Dinică, îmi luase capul de pe scândura studioului, ţinându-mă în braţe ca o mamă”. „La cârciuma din cartier unde se cântă şi se bea, vreau astă-seară să petrec cu amintiri din viaţa mea”. A crescut în farmecul străzii, mai mult cu prietenii din cartier, a jucat în teatrul de amatori până să ajungă un munte al artei scenei şi ecranului. Au rămas în legendă vorbele de haz ale maestrului Dinică, intrând într-un restaurant plin ochi, a spus: „Țară mică, mese puţine”. „Am mai făcut câte-o beţie, am mai iubit nişte femei, şi m-am vândut la galerie pentr-un bilet de câţiva lei”. Foarte îndrăgit de popor, era asediat de admiratori. A dat mâna cu el o domnişoară, avea mâna rece de emoţii, şi Gigi Dinică a glumit: „La vară, poate puneţi mâna pe paharul meu să răciţi vinul”. Fredona cu Ştefan Iordache în serile boeme: „Sunt vagabondul vieţii mele, măturător de praf de stele, iar când adorm spre dimineaţă, îmi reproşez, de la-nceput, că n-am luat totul de la viaţă şi nu i-am dat cât aş fi vrut”.