Mi-am luat brad

Iar mi se întâmplă. Voiam să scriu (nu, nici de data aceasta despre Obama) despre sex. Adică ce zic specialiştii că se întâmplă cu sexul în timpul crizei. Dar a intervenit din nou ceva important.

Totul a început cu un telefon, într-o dimineaţă: "Alo, treceam cu maşina prin dreptul blocului tău şi m-am gândit să te sun să văd ce mai faci". Ce frumos. Pe bune. Era o prietenă care, printre altele, îşi doreşte foarte mult un ogar afgan! Această conversaţie absurdă, uşoară, acest gând prietenesc, de fapt toate aceste plăcute nimicuri… mmmm, ce stare bună. Apoi, am plecat de acasă. Nu mi-am luat lumea în cap, deşi… gara e aproape, aeroportul nu prea departe, cu vaporul ar fi o problemă. Pe drum, la un magazin, se primea marfă: brăduţi artificiali. Brusc am realizat că în nici un an nu dedic timpul cuvenit împodobirii unui brad natural. Recunoaşteţi dragi cititori că nu poţi da rasol la împodobirea unui brad natural, un brad natural e un roman, e o poveste, fiecare glob se agaţă pe crengi cu drag şi cu un gând anume, împodobirea bradului poate dura două zile, poate chiar 365 de zile! Plus că îmi era dor de un brad mai devreme. "E închis, primim marfă". "Vreau şi eu un brăăăăduţ". "Bine, dacă vi-l doriţi atât de mult, deschidem!". Are de toate: globuri, figurine etc. etc. Juri că e adevărat. Am cântat tuturor cunoştinţelor la telefon: "O, Tannenbaum, O,  Tannenbaum, mi-am luat brad!". "Ai înnebunit". "Asta e". Nu puteam rata să împărtăşesc atât cu cei apropiaţi (cât de apropiaţi?), cât şi cu dumneavoastră (cât de apropiaţi?) fericirea produsă de un brad artificial. O să vedem noi data viitoare cum e şi cu sexul pe criză, la priză, sau la ce-o fi.