Mineriada lui Traian Basescu

Asistam asadar la o campanie initiata si dirijata de Cotroceni pentru decredibilizarea uneia dintre principalele institutii ale statului de drept din Romania. In prima parte a lui 1990, un alt sef de stat, Ion Iliescu, a initiat si cultivat o campanie impotriva presei care-l critica, infatisand-o opiniei publice drept una platita de forte obscure. Rezultatul? In 14 iunie 1990, minerii, veniti la Bucuresti, au atacat sediile principalelor publicatii independente (Romania libera, Expres, Zig-Zag), pe motiv ca tulbura linistea de care aveau ei nevoie ca sa dea cu ciocanul in carbuni.

19 ianuarie 2007. Editie speciala a emisiunii "Sfertul academic", de la Radio Romania Actualitati. Profitand de faptul ca postul public de radio il lasa sa bata campii in voie, Traian Basescu pune uriasul scandal din presa al interventiei sale suspecte in favoarea firmei Art Constructii 92 pe seama unei conspiratii a mogulilor media impotriva cruciadei sale anticoruptie.
Am crezut, la inceput, ca interventia de la Radio Romania Actualitati da curs nevoii unui politician de a iesi dintr-un scandal stanjenitor prin traditionala si deja banala denuntare a presei.
Numeroase fapte petrecute in ultimul timp ne-au atras, insa interventia n-a fost intamplatoare.
Am semnalat, in doua randuri, articolele infame la adresa presei, pe care le publica, in Cotidianul lui Sorin Ovidiu Vantu, consilierul prezidential Teodor Baconsky.
Sef al Departamentului Politic al Presedintiei, domnul cu pricina, de profesie teolog, isi ingaduie sa denunte presa noastra de azi ca fiind in slujba unor interese politice si economice obscure.

Consilierul Teodor Baconski nu e singurul sustinator al acestei teze, amintind, in chip izbitor, de teza lui Lenin despre dependenta presei burgheze de sacul cu bani.
Si alti acoliti ai lui Traian Basescu se intrec in a declara ca presa noastra sta sub influenta hotaratoare a unor comenzi venite de la grupuri ilegitime de interese: directorul SRI, George Maior, secretarul executiv al PD, Elena Udrea, liderii PLD, Teodor Stolojan si Valeriu Stoica, membri ai asa-zisei societati civile si ai zisului grup de intelectuali implicati.
Asistam asadar la o campanie initiata si dirijata de Cotroceni pentru decredibilizarea uneia dintre principalele institutii ale statului de drept din Romania.
In prima parte a lui 1990, un alt sef de stat, Ion Iliescu, a initiat si cultivat o campanie impotriva presei care-l critica, infatisand-o opiniei publice drept una platita de forte obscure.
Rezultatul?
In 14 iunie 1990, minerii, veniti la Bucuresti, au atacat sediile principalelor publicatii independente (Romania libera, Expres, Zig-Zag), pe motiv ca tulbura linistea de care aveau ei nevoie ca sa dea cu ciocanul in carbuni.
Desigur, Traian Basescu a aratat cu degetul, in interviul de la RRA, doar trei patroni.
In Romania de azi, nu exista ziar sau televiziune care sa aiba drept proprietari jurnalisti.

Toate ziarele si toate televiziunile au patroni oameni de afaceri: de la Sorin Ovidiu Vantu, mogulul Realitatea TV, pana la Dan Adamescu, mogulul Romaniei libere, trecand prin Adrian Sarbu, mogulul trustului Pro si fratii Micula, mogulii trustului National.
Dat fiind ca Traian Basescu s-a referit in dese randuri la presa dependenta de patroni, referirile sale de la RRA au vizat si publicatiile scrise, audio si video ale celorlalti patroni din Romania. Practic intreaga presa. Urmarea acestei campanii?
O descoperim in mesajele imbecile de pe internet, in scrisorile analfabete pe care le primim noi, liderii de opinie. Treptat-treptat, se faureste in opinia publica din Romania credinta ca jurnalistii sunt niste mercenari ticalosi ai patronilor de presa, mai mult sau mai putin moguli.
Reactia celor care cred asta se limiteaza deocamdata la insultele incalificabile cu care sunt blagosloviti pe internet liderii de opinie care mai au curajul sa scrie si sa spuna ca Traian Basescu e un om ca toti politicienii si nu Omul providential al natiunii daco-romane.

Ca jurnalist care am cunoscut pe pielea mea violenta maselor FSN-iste intre 1990 si 1991, pentru ca indrazneam sa-l critic pe Domnul Iliescu, am suficiente temeiuri sa cred ca asistam in ultimul timp la o noua incitare a populatiei, de catre seful statului, impotriva presei independente.
In 1990, campania indreptata impotriva jurnalistilor independenti a dus la devastarea de catre mineri a redactiilor. A fost suficient un moment de criza pentru ca hoardele de mineri, sprijinite de masele FSN-iste din Bucuresti, sa transpuna in realitate convingerile formate de Ion Iliescu, de liderii FSN si de presa proprezidentiala.
Cine ne garanteaza ca, in eventualitatea unei crize asemanatoare, nu ne vom confrunta cu o noua mineriada?
Ca si in 1990, indreptata impotriva partidelor politice, a presei, a institutiilor statului de drept.
O mineriada a maselor analfabete din suburbii, turmentate de tranzitie, punand pe seama democratiei si economiei de piata necazurile cu care se confrunta ele zilnic.