Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În acel an „au înnebunit salcâmii” şi în Giuleşti, inimile rapidiste s-au rotunjit de bucurie, Rapid era antrenată de Mircea Lucescu. Foarte iubit în Italia, Il Luce a aranjat ca, înaintea campionatului, echipa rapidistă să facă un cantonament în Italia. „Le pun în formă tehnica și condiţia fizică, dar mă interesează şi să afle lucruri importante pentru cultura lor, peste ani vreau să mă mândresc că am modelat oameni de calitate, nu numai fotbalişti valoroşi”. Superb sentimental! În ziua liberă a intenţionat să-i ducă pe sportivii săi la o bazilică romană de sute de ani; păcat, era închisă. A încercat să viziteze cu fotbaliştii rapidişti o galerie cu tablouri în Brescia; ghinion, era în renovare. Totuşi, i-a plimbat prin locurile încărcate de istorie ale oraşului, în piaţa unde Mussolini făcea spectacol din discursurile adresate mulţimii. Grea plimbare, fiindcă sute de italieni doreau autografe de la Il Luce, se pozau cu cel care făcuse respectată echipa bresciană. Italieni tineri îl opreau pe Lucescu: „Luce, asta e logodnica mea, îţi place”?
Din echipa modestă Brescia a făcut o şcoală de talente, l-a modelat pe Pirlo, l-a antrenat teribil pe Hagi, propulsându-l în fotoliul de cel mai complet fotbalist al Campionatului Mondial, l-a urcat pe Sabău pe podiumul celor mai valoroşi mijlocaşi din Calcio.
Băşcălios din fire, Rică Răducanu m-a ironizat că târam chinuit o valiză veche. Imediat, Lucescu m-a dus la apartamentul său şi mi-a dăruit o valiză de-a lui, aproape nefolosită. Nu i se închidea un fermoar valizei. De fapt, Nea Mircea n-a avut niciodată fermoar la suflet, n-a avut fermoar la preaplinul de sentimente.
Citește pe Antena3.ro
