Miştocăreala îi e străină

Puterea şi gloria când te pupă e ca şi când te-ar săruta o cobră, îţi strecoară un venin parşiv care te face să nu mai simţi pământul sub talpa piciorului, să te crezi un Dumnezeu, să te porţi sfidător, cu răceala unui ţurţure, să umileşti şi să băşcăleşti muritorii de rând. Guardiola este catalogat ca un geniu, pe unde a antrenat nu numai că a colecţionat titluri de campioni, dar a şi inovat, a adus subtilităţi în strategia fotbalului la care alţii nu s-au gândit. După ce a zdrobit pur şi simplu Steaua, nu numai prin scor, dar şi prin maniera de joc care le-a întrerupt pur şi simplu răsuflarea steliştilor, Guardiola a continuat să fie domn, să caute şi cuvinte de apreciere, să nu jignească, să nu ironizeze. În această purtare de gentleman a contat şi respectul, admiraţia pe care le poartă foştilor colegi de la Barcelona Hagi şi Gică Popescu. S-a bucurat foarte antrenorul antrenorilor când l-au vizitat cei doi Gică. A tăifăsuit Guardiola cu Hagi şi Popescu cu fruntea neîncruntată, au depănat amintiri din vestiarul Barcelonei, nu au discutat nici un cuvânt despre meciul cu Steaua. De altfel, Gică Popescu istorisea că atunci când s-a mai întâlnit la diverse festivităţi cu foştii colegi de la Barcelona nici unul nu a rostit vreun cuvânt despre necazul condamnării Baciului. Erau teribil de apreciaţi cei doi fotbalişti români. Driblingurile, şuturile, fantezia lui Hagi erau considerate bijuterii de celelalte vedete. L-au ascultat pe Gică Popescu în rolul de căpitan, chiar dacă orgoliul catalanilor nu prea acceptă un străin cu bagheta de dirijor. Dar uriaşul Cruiff, părintele Barcelonei celebre, l-a numit fără comentarii pe olteanul Popescu în poziţia de căpitan, considerându-l fotbalistul model. De altfel, severul Cruiff l-a plasat în camera lui Gică Popescu din cantonament pe fiul lui, Jordi, cu vorbele, „urmăreşte şi învaţă tot ce face, chiar şi cum îşi leagă şireturile”!