Moda retro ameninţă returul campionatului

Moda retro se impune ameninţător în fotbal. Nu spun că ne-am fi distanţat cine ştie ce de perioada colectivizării. N-am nici un motiv să afirm că motoarele mult trâmbiţatei schimbări ar fi performat convingător. Dar câtă vreme inventariam măcar şi promisiuni privind fotbalul curat şi capitalizarea modernă a cluburilor puteam spera că, la un moment dat, faptele vor reuşi să prindă din urmă vorbele. La ora actuală însă nu îndrăznesc să mai sper la nimic bun.

Prind tot mai mult contur prevestirile sumbre. Călăii fotbalului se repliază în obişnuinţele păcătoase care i-au consacrat. Pe fondul crizei economice generale s-a discutat mult despre necesitatea cheltuirii mai chibzuite a banilor şi în sport. S-a pus frână transferurilor pe bandă rulantă, s-a discutat despre diminuarea unor contracte licitate în nesimţire şi, în unele cazuri, s-a recurs chiar la rezilierea unor angajamente mult prea costisitoare în raport cu posibilităţile financiare ale cluburilor. Deciziile cu pricina, neplăcute în sine, aveau totuşi scuza unor soluţii de forţă majoră. Numai că practicienii fraudei au gândit mai departe, în stilul care i-a consacrat. Au considerat ei că pot economisi şi mai mult dacă revigorează şpaga, ea reprezentând oricum cheltuială mai mică decât plata cinstită a unui jucător sau a unui antrenor. Iar cum şpaga nu poate circula decât pe traseele intimităţii de clan, primul pas care se impune este acela al reconstituirii sferelor de influenţă.

Returul campionatului se anunţă a fi unul foarte tăios. Ameninţarea retrogradării nu mai frige ca altădată. Pentru unele cluburi ţinute oricum pe respiraţie artificială, retrogradarea poate reprezenta, în raport cu falimentul, chiar soluţia ieşirii onorabile din scenă. Marea bătălie se dă pentru locurile fruntaşe ale clasamentului. Dar nici în acest caz nu este cumva în joc orgoliul sportiv. Mobilul este unul practic. Una dintre mize o reprezintă sumele primite de cluburi din drepturile de televizare, sume direct proporţionale cu etajul din clasament. Lozul cel mare îl constituie însă banii veniţi din participarea campioanei în Liga Campionilor. Greii campionatului aici se bat cu cerbicie. Iar cum obiectivul nu poate fi lăsat în voia competiţiei, licitarea şpăgii se anunţă a fi a dracului rău de tot. Strigarea va fi adresată fluieraşilor, clienţi tradiţionali, dar şi comisiilor federale, cele care pot oferi la schimb decizii la cheie. Şpaga nu va circula în sens unic şi nu se rezumă doar la bani negri. Fotbalul va intra şi el în campanie. Iar candidaţii funcţiilor înalte vor oferi şi ei şpagă patronilor de cluburi, pentru a le câştiga bunăvoinţa şi votul, prin influenţa de care sunt capabili atât în rândul fluieraşilor, cât şi la comisii. Într-o astfel de situaţie nu avem decât să observăm care va fi ierarhia păsărilor de pradă la finalul campionatului.