Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La un sfert de secol de cînd ne-a părăsit, Dem Rădulescu continuă să ne zâmbească din amintiri, din filme, din înregistrările radiofonice, din mărturiile celor care l-au cunoscut și l-au iubit. Un artist complex, un om sensibil, un spirit liber, Dem Rădulescu a fost mai mult decât un simplu actor de comedie, a fost un fenomen, un magician al scenei, un geniu care a transformat râsul în artă și umorul în poezie.
Dem Rădulescu a fost un fenomen teatral, un magician al scenei care a transformat orice rol într-o experiență unică și memorabilă. Talentul său debordant, energia sa contagioasă, capacitatea sa de a improviza și de a interacționa cu publicul au făcut din fiecare spectacol un eveniment special, o sărbătoare a bucuriei și a emoției. A fost un actor total, care a stăpânit cu aceeași măiestrie comedia, drama, farsa și tragedia, reușind să convingă și să emoționeze publicul indiferent de rolul interpretat.
Pentru teatrul românesc, Dem Rădulescu a reprezentat un simbol, un model și o sursă de inspirație. A fost un om care a iubit teatrul cu pasiune, care și-a dedicat viața scenei și care a contribuit la dezvoltarea și la afirmarea teatrului românesc pe plan național și internațional, un mentor pentru mulți actori tineri, cărora le-a transmis dragostea pentru teatru, respectul pentru profesie și dorința de a excela.
Moștenirea lăsată de Dem Rădulescu teatrului românesc este una inestimabilă, constând atât în rolurile memorabile pe care le-a interpretat, cât și în spiritul și energia sa, în talentul său unic, ce au inspirat și vor continua să inspire generații întregi de actori și spectatori. Dem Rădulescu a fost și va rămâne un simbol al teatrului românesc, o figură emblematică a culturii noastre, un artist pe care nu-l vom uita niciodată.
Născut Dumitru R. Rădulescu pe 21 septembrie 1931 la Râmnicu Vâlcea, într-o familie de negustori, a avut o copilărie marcată de greutăți și lipsuri. Dar, în ciuda sărăciei și a vicisitudinilor războiului, a descoperit de timpuriu pasiunea pentru teatru și pentru muzică, refugiindu-se în lumea magică a spectacolelor și visând la o carieră artistică.
Deși mama sa nu era încântată de această idee, Dem Rădulescu și-a urmat cu încăpățânare drumul, sfidând convențiile și prejudecățile. A absolvit liceul în orașul natal, primind porecla ”Bibanul”, o etichetă care avea să-l urmărească toată viața și care, paradoxal, i-a adus și mai multă popularitate.
În 1954, a absolvit Facultatea de Teatru din București, ca șef de promoție, și a fost repartizat direct la Teatrul Național, unde a avut șansa de a lucra cu regizori importanți și de a juca alături de mari actori. Debutul său în piesa ”Mielul turbat“ a marcat începutul unei cariere colosale, în care a interpretat roluri memorabile în piese de Caragiale, Sebastian, Baranga, Maiakovski, Shaw, Shakespeare, Hașek și mulți alții.
Dar Dem Rădulescu nu s-a limitat doar la teatru. A fost un actor prolific și în cinematografie, jucând în zeci de filme care au rămas în memoria publicului: ”Telegrame”, ”Secretul cifrului”, ”Pe litoral mi-a rămas inima”, ”Vacanță la mare”, ”Neamul Șoimăreștilor”, ”B.D. la munte și la mare” sau ”Coana Chirița”. A fost vocea inconfundabilă a motanului Dănilă în seria ”Veronica”, a creat personaje memorabile în comediile lui Mihăescu și a strălucit în roluri dramatice în filme regizate de Lucian Pintilie sau Mircea Daneliuc.
A fost un maestru al improvizației, un geniu al comediei, un actor capabil să transforme orice rol, oricât de mic sau de banal, într-o creație unică și memorabilă. Avea un simț al umorului inegalabil, o capacitate uimitoare de a improviza și de a interacționa cu publicul, fiind iubit de spectatori, de colegi, de critici, de toți cei care l-au cunoscut și l-au admirat.
În paralel cu activitatea artistică, Dem Rădulescu a fost și un profesor dedicat, formând generații întregi de actori remarcabili la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I. L. Caragiale” din București. Foștii săi studenți au mărturisit că orele cu el erau fabuloase, un amestec de umor, de seriozitate, de pasiune și de profesionalism. Un profesor exigent, dar și un prieten, un mentor, un model de urmat.
A fost un om generos, un suflet cald, un spirit liber, iubind viața, oamenii și România. A fost un patriot sincer, dar nu un naționalist fanatic. A crezut în valorile democrației, în libertatea de exprimare, în drepturile omului, un om care a trăit pentru artă și pentru oameni, un om care a dăruit totul și care nu a cerut nimic în schimb.
Cu toate acestea, Dem Rădulescu nu a fost scutit de critici și de controverse. Unii i-au reproșat faptul că a acceptat să joace în filme și piese de teatru care glorificau regimul comunist, că a fost decorat cu titluri onorifice și că a făcut compromisuri cu puterea politică. Alții, dimpotrivă, i-au apărat dreptul la existență, afirmând că a făcut ce a putut pentru a supraviețui și pentru a-și continua activitatea artistică.
Indiferent de opiniile pro sau contra, un lucru este cert: Dem Rădulescu a fost un om complex, un artist contradictoriu, un spirit mereu viu, mereu în căutare de sens și de frumusețe. Un om care a avut curajul de a-și asuma alegerile, de a-și trăi viața după propriile reguli, de a nu se lăsa încadrat în tipare.
Astăzi, la 25 de ani de la plecarea sa dintre noi, Dem Rădulescu ne zâmbește din rolurile pe care le-a interpretat magistral, ne încântă cu replicile sale savuroase, ne emoționează cu talentul său inegalabil. Ne amintește de o epocă trecută, dar care continuă să ne influențeze, de o lume în care râsul și lacrima se împleteau într-un dans amețitor.
Geo Costiniu, unul dintre studenții săi, spunea despre el că în teatru era ”de-a dreptul genial! Atâta poftă de joc și atâta diversitate în interpretare mai rar poți întâlni în meseria asta. Eu îl admiram de mult timp și l-am cunoscut înainte de a deveni student la Actorie“.
Astăzi, să ne amintim cu dragoste și cu recunoștință de acest om minunat, de acest artist genial și de acest spirit liber care a fost Dem Rădulescu. Să-i cinstim memoria, vizionându-i filmele, ascultându-i piesele de teatru, citindu-i interviurile, lăsându-ne inspirați de pasiunea sa, de talentul său și de umanitatea sa.
Și, mai presus de toate, să ne amintim de zâmbetul său, de râsul său molipsitor, de capacitatea sa de a transforma orice tristețe într-o bucurie. Pentru că, așa cum spunea el însuși: ”O zi în care n-ai râs e o zi pierdută. Omul are nevoie de râs, la nivelul celulei. Buna dispoziţie, se ştie, dizolvă adrenalina pe care o provoacă durerea, supărarea, enervarea. (…) Comedia e salvarea. Mi se pare un medicament extraordinar pentru că omenirea e bolnavă. Şi câte situaţii de comedie adevărată există în viaţă! Suntem clovni într-un mare circ”.
Un astfel de om extraordinar a fost Dumitru Rădulescu, un artist care a înțeles că râsul este un dar prețios, o armă puternică, o modalitate de a ne conecta cu ceilalți și de a face față provocărilor vieții. A fost un om care ne-a învățat să nu ne luăm prea în serios, să ne bucurăm de fiecare clipă și să nu uităm niciodată să zâmbim, chiar și atunci când ne vine să plângem.
Așadar, să ne amintim de Dem Rădulescu nu doar ca de un actor genial, ci și ca de un om înțelept, care a înțeles puterea râsului și care a făcut din comedie un instrument de vindecare și de eliberare, un om care ne-a învățat să ne bucurăm de viață, să ne acceptăm imperfecțiunile și să nu uităm niciodată să zâmbim, chiar și atunci când avem motive să plângem.
Citește pe Antena3.ro
