Moștenirea lui Draghi și meciul cu Suedia

Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene, și-a încheiat mandatul după opt ani, cei mai complicați din existența instituțiilor europene. El pleacă din funcție cu un bilanț consistent pozitiv, mulți considerându-l salvatorul monedei euro.

Criza Greciei adusese sistemul bancar al acestei țări în prag de colaps, ceea ce punea cu acuitate problema demolării sistemului monedei unice. Draghi a reușit o miraculoasă ieșire din acest impas. Artizan al unor politici monetare neconvenționale, a schimbat practicile impuse de o supremație a Germaniei în BCE, cumpărarea datoriilor de stat relansând economia în Zona Euro și îndepărtând spectrul deflației. Nemții l-au criticat, o caricatură din Bild numindu-l „contele Draghila”, asemănare cu legendarul însetat de sânge Dracula.

La final de mandat îi lasă Christinei Lagarde ca moștenire revenirea la cumpărarea de active, plasarea dobânzilor în zona negativă, dar și un conflict deschis cu administrația Trump, care l-a acuzat că pune dolarul într-o situație necompetitivă. Draghi nu se retrage la odihnă, ci este „dat” ca viitoare soluție solidă pentru funcția nr. 1 în politica similară mișcărilor tectonice din Italia – președinte al Consiliului de miniștri.

În haosul din 1999, după mineriadele lui Cosma, și România a apelat la o soluție similară – aducerea Guvernatorului Băncii Naționale la Palatul Victoria. Mugur Isărescu a rezolvat într-un an de mandat ceea ce nu reușise guvernul Convenției Democrate după 1996: o stabilizare a economiei și deschiderea spre Uniunea Europeană. Acum, după 20 de ani de la acel moment, țara intră iar în balansul politic, trecerea de la stânga spre dreapta făcându-se fără legitimitatea alegerilor. Faptul că economia se află de câțiva ani buni într-o perioadă de creștere asigură ca jocurile politicienilor să facă doar deliciul galeriei, vorbele grele ale momentului neafectând cursul leului.Banca Națională a României, „călită” în lupta cu idei trăsnite venite din tranșeele populismului, s-a arătat a fi o ancoră solidă de stabilitate.

Prin mecanismele mai puțin cunoscute publicului, așa cum BCE a reușit în „epoca Draghi” relansarea creșterii PIB în ZE, banca centrală  de la București a susținut cu discreție o poziție a României superioară percepției general pesimiste. În Consiliul General al BCE, care reunește guvernatorii băncilor centrale din UE, Mugur Isărescu este un ambasador eficace al intereselor românești.

Pentru a nu fi amăgiți de false speranțe, dar nici de a crede că ne aflăm pe fundul prăpastiei, este instructiv să citim raportul de convergență al BCE pe 2018. Vom afla cu surprindere că nu ne duelăm cu Suedia doar pentru calificarea la EURO 2020, ci și în cursa pentru intrarea în Zona Euro. Așa cum la fotbal ne pricepem toți, fiecare român crezând că-i mai bun decât Contra, un grup de tovarăși ne arată drumul pe scurtătură spre ZE, visându-se Isărești. E mult până departe...