Năstase 65, întrebările Înţeleptului

Când împlinesc 65 de ani, asupra marilor profesori se năpustesc epigonii care-şi doresc, precum hienele, să-i sfâşie, crezând că înţelepciunea se poate digera şi transforma în glorie.

Împotriva lui Adrian Năstase s-a declanşat o acţiune de distrugere cu mult înainte de baremul de pensionare. A fost atacat grobian de adversari politici, de gurnalişti plătiţi chiar şi de colegii de partid.

Năstase le-a ţinut piept nu doar prin statura de premier şi de lider al stângii. Cartuşele lui de răspuns erau îmbibate în umor ucigător, iar replicile se bazau pe acţiunile politice ale guvernării eficiente. Imposibil de învins, pentru a-l îngenunchea s-a pus în mişcare sistemul ticălos pornit la cheie de Băsescu.

Primul proces politic instrumentat de binomul cătuşelor l-a trimis în închisoare, unda de şoc a condamnării fără probe şi fapte penale deschizând poarta puşcăriilor pentru alţi adversari ai băsismului generalizat. Adrian Năstase nu şi-a pierdut însă libertatea de a gândi. Scrisul lui a devenit mai apăsat, experienţa încarcerării i-a dat răgazul unei priviri senioriale spre trecut şi prezent.

Întrebările pe care le lansează acum în spaţiul public devin rapid subiect de meditaţie asupra rosturilor instituţiilor naţionale infiltrate tot mai evident cu agenţii de dizolvare a spiritului românesc. Ofensiva înţeleptului care face paralele între distrugerea elitei din perioada neagră a stalinismului cu acţiunea de schimbare a clasei politice sub perdeaua de fum a corupţiei stârneşte ura noilor trupe care au îmbrăcat hainele lui Nikolski.

Adrian Năstase a fost dat jos cu forţa din trenul politicii româneşti. Acum, când împlineşte 65 de ani, are încă forţa anonimului feroviar care pus la macaze schimbă cu o mişcare des-tinaţia trenului. La mulţi ani, Domnule Preşedinte!