Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Naţional Arena, în sfârşit un mare stadion de fotbal al României, va fi inaugurat anul acesta în august. Realizarea este de-a dreptul trufaşă în raport cu epoca de paragină pe care o concurează. Iar încăpăţânarea cu care Mircea Sandu s-a luptat, ani buni, pentru materializarea proiectului nu poate fi decât admirabilă. Fiindcă, făcând recurs la memorie, trebuie să ne amintim că, la începuturi, intenţia lui Mircea Sandu de a escalada în demersul său everesturi ale inerţiei şi scepticismului, ale indolenţei şi nepăsării părea mai de grabă apucătură de pacient, părea simptom de ospiciu. Iar acum, când corvoada dementă prinde contur de aşezare temeinică, aşa cum am mai scris, nu avem voie să uităm de nebunul de la FRF.
Şi ar cam trebui să recunoaştem că pacientul era, de fapt, sănătos. Cu adevărat defecţi erau cei care au încercat, pe parcurs, să-i trateze cu sictir pornirea. Inaugurarea din august mai bifează o împlinire de proiect. Reprezentativa României va întâlni în spectacolul de gală de pe Naţional Arena una dintre echipele de fală ale fotbalului mondial, echipa Argentinei. O asemenea invitaţie, justificat orgolioasă, ne cam arde la teşcherea. Va costa cam un milion şi jumătate de euro. Dar cheltuiala merită cu vârf şi îndesat. Suma pare chiar foarte bine negociată dacă ne gândim la vizibilitatea pe care o va asigura României respectivul eveniment. Ionuţ Lupescu s-a asigurat, prin contract, că nu va lipsi din meci laureatul de aur care este Messi. Nu vor lipsi Tevez şi Diego Milito, nu vor lipsi Mascherano şi Higuain.
Or, o reclamă pavoazată cu astfel de nume atârnă cu mult mai greu decât atât de scumpele şi atât de scremutele isprăvi publicitare ale blondelor şi blonzilor guvernamentali. Evenimentul plănuit pentru inaugurarea Naţional Arena are, într-adevăr, o bună chemare. În plan secund apar însă umbre ale unor păreri de rău şi chiar ale unor temeri. Regret că la întâlnirea cu argentinienii de la Bucureşti nu mai putem alinia formaţia de la turneul final din America. Acolo unde, în 94, România şi Argentina au făcut cel mai bun meci al respectivului Campionat Mondial. I-aş fi vrut pe teren, pentru doar o felie de savoare, pe Hagi şi Maradona. Dar cei doi şi-au trecut în rezervă fabuloasele calităţi de jucători, şi de acest fapt se leagă părerile noastre de rău. Temerile, pe de altă parte, capătă însă materialitate dincolo de orice părere. Şi ele se leagă de aproape inevitabila aglomerare a impostorilor în fotografia promoţională a evenimentului din august. Mi-e teamă de atârnătura electorală care va împovăra oficiala de pe Naţional Arena. Mi-e teamă că, în nimicnicia lor, frânarii politici, ciorditori profesionişti ai meritelor necuvenite, se vor îmbulzi în prim-planul acţiunii, luând faţa celor care au trudit onest la împlinirea unui proiect de anvergură naţională.
Într-o astfel de situaţie ne putem salva doar dacă vom distinge corect între impostură şi merit autentic.
Citește pe Antena3.ro
