Natura moarta cu lichea alternativa

In Romania, pana si timpul a devenit o lichea.

In Romania, pana si timpul a devenit o lichea. Promite una si face alta. Ne iluzionam ca "Timpul va dovedi cine a avut dreptate", "Timpul va clarifica...", "Timpul va face asa si pe dincolo...". Dar timpul romanesc numai de asa ceva nu-si face vreme.

Timpul ar fi trebuit sa ne spuna pana acum cata revolta a avut loc in decembrie 1989, cata contrarevolutie a fost mestesugita pentru a impiedica revolta sa devina revolutie si care sunt responsabilitatile civile si penale ale fiecaruia din masluitorii de varf.

Dar care ar fi interesul generalului Stanculescu sa nu mai tina piciorusul adevarului in ghips? Ce sa ne spuna dl Voican-Voiculescu? Diplomatul nostru e cu mainile curate, caci, asa cum va amintiti, pe timpul revoltei cu o mana gadila clitorisul revolutiei, iar cu ailalta rasfoia barba seicului Abd Al Wahid Yahya, zis si Rene Guenon.

Ar fi fost timpul ca de Craciun sa nu mai stam stransi in jurul bradului alternativ si sa ascultam fascinati la povestile lui Mos Gerila-Nicolaescu si sa nu mai mestecam sorici pus pe piata de antreprenorul traseist Mihai Lupoi. Dar noi nu ne putem dispensa de persoane mai tulburi ca inceputul lumii.

Ar fi fost timpul sa decoperim cum sa adunam armata care a tras in noi cu armata care nu a tras in noi, ci in teroristii care nu au existat; sa aflam de partea carui popor a trecut acea armata. Dar noi stim una si buna: punem armata sa defileze si citim autodenuntul liric "Eu am tras in noi".

Ar fi fost timpul ca in manualele alternative de Istorie sa fie corectata o eroare istorica: FSN nu a insemnat Frontul Salvarii Nationale. Era acronimul Furtului Salvarii Nationale, companie multilateral dezvoltata si cu apetit nelimitat. Dar noi ascultam cu egala atentie si la cei care spun ca "De la firul rosu se putea doar suna" si la cei care urla ca "La firul rosu se puteau doar primi apeluri telefonice".

Ar fi fost timpul sa vedem cine nu s-a oferit inca sa salveze Romania, de la "Monarhia salveaza Romania!" la "Sa traiti bine!". Dar noi ascultam imnul national alternativ, "Ciocu’ mic!", murmurat de elita manelistilor politici de toate culorile.

Ar fi fost timpul ca, macar aflati la Bruxelles, liderii Aliantei de guvernamant sa nu stea unul cu Adevarul intors la dl Tariceanu, celalalt - cu Dreptatea intoarsa la dl Basescu. Altfel, Romania va contiua sa se afle ba intr-un sant de langa Uniunea Europeana, ba intr-o conserva expirata pentru pifanii NATO.

Ar fi fost timpul ca respectul datorat unui fost sef al statului sa ne faca a nu lua in deradere orice demers prin care acesta incearca sa reintre in atentia celor care l-au votat candva, chiar daca unele afirmatii starnesc un scepticism sanatos.

In schimb, noi alegem sa mistocarim orice spune dl Constantinescu. Nu-l iertam ca a esuat, desi ar fi vremea sa ne intrebam daca nu a capotat si pentru ca l-am strivit sub tone de sperante si kilometri de asteptari nerealiste.

Ar fi fost timpul ca, dupa 16 ani de cand am notat pe un colt de hartie "Ma tem ca, in decembrie 1989, romanii au iesit din casa revoltati, au ajuns in strada revolutionari si au intrat in istorie fraieri", sa ma fi convins ca am gresit si ca suntem mai putin alternativi decat o spun acele randuri scrise cu naduf.

N-am ce retracta. In Romania, pana si timpul e un parlit aflat "sub vremuri". Cum spatiul a fost "mioritizat" deja prin brucanizari in forta, mitologizari de toate tipurile si becalizari de toate tertipurile, nu ne-a mai ramas decat sa acceptam ca "Romania profunda" este un concept absolut virtual: cu cat privesti mai mult la el, cu atat mai profunda e ameteala ce te apuca.