Naufragiat pe Internet

Lumea e plina de inspirati, dar cei mai multi dintre ei nu sunt socotiti ca atare, pentru ca nu s-au gasit niciodata in situatia de a fi dovediti clinic.

La fel stau lucrurile cu toti apucatii, cu perversii si cu inchipuitii. Fiindca n-au avut ocazia sa-si dea in petec, mor si sunt plansi ca niste oameni de treaba. De cand a aparut Internet-ul, pare sa se fi inmultit inchipuitii. Prea destui au fost ei dintotdeauna, numai ca acum pot sa se si manifeste intr-un chip care le da pe fata ticneala. Pe Internet nu trebuie sa-si argumenteze delirul. In familie, in grupul de prieteni dau socoteala, daca o iau razna. In fata computerului, delirul e mai degraba o foarte agreabila obligatie. Spui ca esti Nabucodonosor si e imposibil sa nu gasesti un numar de navigatori in virtual si mai ticniti, care sa te creada.

Un paranoic, foarte convingator - ca toti paranoicii - in discurs, a anuntat ca el, un roman oarecare, indelung nebagat in seama in tara lui ca scriitor, a publicat in Statele Unite cel mai bine vandut roman al anului. Un ziarist, care-si culege subiectele de pe Internet, l-a contactat si a publicat un lung interviu, luand in serios toate aiurelile acestuia. Numai ca niste bazaconii foarte convingator sustinute prin contracte, pagini publicitare, extrase de cont si cateva exemplare ale romanului cu numele romanului scris pe coperta.

Cu un computer nu minti numai o intreaga planeta; poti sa te minti definitiv si pe tine insuti. Un paranoic, care-si fabrica la computerul de acasa contracte cu edituri, pagini publicitare, extrase de cont si aranjeaza la cateva exemplare din cartile unui american obscur o coperta noua, e extrem de elocvent, daca e solicitat sa dea interviuri, deoarece n-are nici o indoiala ca el e autorul.

Jucand bine rolul modestului ajuns prin voia norocului pe val, nebunul a trecut prin mai multe redactii. Si a invatat de la fiecare jurnalist, inflamat la ideea ca are in fata marele subiect, cum trebuie mintit urmatorul, astfel incat sa creada ca a obtinut de la autor informatii pe care cei dinainte n-au fost suficient de profesionisti sa le scoata. De exemplu, o biografie de autodidact, in sine material pentru un roman. Procedeul prin care paranoicul si-a castigat slujitorii e dintre cele mai frecventate de escroci: i-a lasat sa se entuziasmeze de lucruri carora el, geniul nativ, vulnerabil intr-o lume plina de escroci, parea sa nu le vada insemnatatea. Ca bunaoara faptul ca editorul american avea acces la contul sau din City Bank, trimitandu-i prin posta rapida doar sume mici, "ca nu cumva sa ii risipeasca fara nici un profit in Romania". "Toti banii tai sunt in mainile lui?", se minunau reporterii. "Bineinteles", raspundea nebunul, "doar el mi i-a castigat. De ce sa n-am incredere?!".

Curand, un regizor de film a facut din viata nebunului, asa cum se tot rotunjea ea in interviuri si reportaje de senzatie, un scenariu, pentru care a gasit repede sponsori. Romanul insa a ramas netradus, intrucat nici un editor n-a indraznit sa-i ceara editorului yankeu drepturile pentru Romania de frica pretului.

Ce s-a intamplat insa mai departe, cati alti nebuni si naivi au intrat in joc si cati alti escroci i-au fraierit pe dreptcredinciosii Internet-ului, zau ca nu stiu. Astfel de povesti le gasesti rar in realitate. Mai des pe Internet. Iar eu, cu Internet-ul n-am treaba.