Nesabuitul

Daca maine s-ar sfinti un bordel pe o straduta laturalnica, presedintele, in aceeasi goana nebuna dupa simpatia populara, ar fi primul client cu nadragii in vine

Goana aberanta, nauca as zice, dupa imagine, setea de a recolta tot, in beneficiul personal, indiferent de pret si ignorand cu desavarsire vetustul principiu moral. Cu niste saptamani in urma am ramas siderat intalnind figura presedintelui Romaniei, difuzata generos de televiziunea publica, in tribuna oficiala a unui stadion. Presedintele tasnise, din jiltul cu sceptru, la jumatatea meciului Stelei (era un meci important care tinea cu sufletul la gura milioane de romani) in tribuna, impartind jovial o vecinatate care, pana mai ieri, excelase prin injuraturi si scantei - cea cu Gigi Becali. Presedintele n-a riscat sa vina de la inceput. Steaua putea foarte bine sa rateze victoria. La 1-0 pentru romani si la jocul inspirat prestat de echipa din Ghencea, era limpede ca meciul ii apartine. In consecinta, presedintele s-a infiintat pentru portia de caimac. In subconstientul meu de microbist, splendida victorie a fotbalistilor romani se asociaza involuntar cu imaginea vesela a sefului statului. Cum sa nu-l iubesti?! Dupa turul de forta al handbalistelor noastre, victorioase in toate meciurile care au precedat finala, Traian Basescu a ordonat ridicarea de la sol a aeronavei prezidentiale cu directia Sankt Petersburg. A indesat in avion ministri, premier, neveste de demnitari, amici. Finala, din nefericire, ne-a lasat gustul amar al unei infrangeri. Frisca basesciana s-a subtiat, dar si un argint merita stors in folosul imaginii. Cum a facut, cum a stalcit constitutia jocurilor handbalistice mondiale, Basescu a ajuns in prim-plan impartind chiar el medaliile. In mintea mea, cel care a castigat argintul la handbal a fost Traian Basescu. El s-a fatait ca un titirez prin fata camerelor de filmat, el ne-a intrat in case, la finalul unei batalii crancene, proclamand succesul. Care-i handbalistul numarul unu al Romaniei? Raspunsul este la indemana oricui. Ma intreb, dupa aceste gesturi de fortare dizgratioasa a luptei pentru imagine, in defavoarea trudei modeste si adevarate pentru tara, o tara in care pe alocuri se moare de foame, o tara cu numeroase familii care n-au ce pune pe masa copiilor, pana unde va impinge prostitutia bunul nostru presedinte?!

Discutam ieri aceste intamplari care deseneaza curvasaria politica din Romania cu un amic, gazetar si scriitor. El este un fan Traian Basescu. "Ma, baiatul e de comitet. Iti spun eu. Imi amintesc ca prin nouazeci si ceva, cand era ministru al Transporturilor, tinea cu Rapidul. Intr-o dimineata a luat un avion in care ne-a inghesuit pe toti si am plecat la un meci in deplasare al echipei. Nea Traian e mortal. Era opt dimineata si a desfacut in avion cu mana lui sticlele de whisky. Cand sunt eu aici - a zis - nimeni nu da de baut. Dau eu. Si a dat. Ne-am trotilat foarte repede. Atunci, ministrul a zis ca vrea sa ne vada pilotand avionul. Era haios, dar mie mi-a inghetat sangele in vine. Am trecut, ca nu puteam scapa de nebun, fiecare pe la mansa. Unul, de emotie, a tras atat de tare, incat avionul s-a suit aproape vertical, iar eu am desertat pe podea whisky-ul pe care tocmai il ingurgitasem. Cand mi-a venit randul, tremuram tot. Am tinut de mansa fara s-o misc si nu au fost incidente. Dupa aterizare, Basescu, care era in vrie, ne-a lasat jos si a plecat singur, sau, ma rog, cu un pilot langa el intr-un zbor de acrobatii. A facut niste tumbe in aer de am intepenit. Tipul tine la bautura, aproape ca nu-ti dai seama cand a baut. Ba, n-o sa crezi, dar a aterizat fara probleme. Iti spun eu, nea Traienica e dat dracului", isi incheie povestirea prietenul. Deci ministrul de atunci al Transporturilor, azi presedinte al Romaniei, se juca nesabuit cu viata lui si a altora, dupa o repriza udata din belsug cu tarie. Emit o rezerva la entuziasmul amicului meu. Ma contrazice nervos. Cati n-am facut tampenii de genul asta la un sprit? Am facut, dar nu ca ministri sau sefi de stat.

In tinerete am citit o nuvela, cred care se chema "Nesabuitul", a unui scriitor clasic rus. Personajul, extrem de pitoresc, era capabil de gesturi dintre cele mai nastrusnice. Mi-a placut teribil. Imi place si acum. Peste jumatate din romani il simpatizeaza pe Traian Basescu dupa cinci experiente de ministru al Transporturilor, prilej cu care s-a volatilizat puternica flota comerciala a Romaniei, dupa doua mandate de primar general al Capitalei, in care Bucurestii au ramas acelasi oras prafuit de la marginea Europei, dupa un an de taraboaie prezidentialo-executive, conduse din biroul oval al unei carciumi. Este intr-adevar un om simpatic. Cam prea avid, zic eu, de imagine. Daca maine s-ar sfinti un bordel pe o straduta laturalnica, presedintele, in aceeasi goana nebuna dupa simpatia populara, ar fi - cu televiziunile si presa la remorca - primul client cu nadragii in vine. Burlacii si barbatii plictisiti de neveste i-ar deveni votanti. Dat dracului nea Traienica, vorba amicului meu, pilot de ocazie intr-o nava aeriana comandata de Basescu. Acum suntem toti pasageri neputinciosi in acest avion.