As fi vrut sa ma leg in acest articol de Parchetul National Anticoruptie, dar marturisesc ca mi-e frica: daca in mod normal oamenii calca pe parchet, in zilele noastre parchetul calca pe oameni.
L-au dat ei in judecata pentru calomnie pe ditamai primarul general al Capitalei, sef de partid, posibil candidat la functia de prim-ministru, va dati deci seama ca n-ar avea nici o problema sa bage la puscarie un scarta-scarta pe hartie ca mine. Si nu de-nchisoarea in sine mi-e mie cat nu cumva sa fiu pus in aceeasi celula cu Traian Basescu insusi, ca doi calomniosi ce suntem! In lungii sai ani de pribegie pe mari, cine stie ce naravuri o fi capatatâ¦Asa ca-mi iau seama si renunt sa mai afirm vreun lucru rau despre sus-numitul Parchet. Nici nu-mi trece prin cap sa sustin, deci, cum aveam intentia, ca nici ca s-a mai vazut vreodata o mai sfruntata, o mai cusuta cu ata alba manipulare politica decat aceasta scoatere la iveala, in imediata apropiere a alegerilor, a dosarului flotei, fapt care nu e altceva decat darea in gat, la modul golanesc, a contracandidatului cel mai probabil al Puterii. Ca nici ca s-a mai pomenit vreodata o deconspirare atat de limpede a conditiei de organism intern al Puterii, de instrument politic, a PNA-ului. Ca, daca initial PNA a fost conceput la presiunea factorilor occidentali care desemnasera, de comun acord, coruptia ca principala problema a Romaniei, curand, creatorii sai - coruptii insisi - si-au dat seama ca, dincolo de scarpinarea afectuoasa pe spinare a baronilor rosii din PSD, teribilul Parchet mai poate avea diverse functii utile. Intre care si scoaterea, la momentul potrivit, a cate unui dosaras, ticluit cu mare osardie, in stilul vechi si cunoscut, cu scopul de a pune adversarii aceluiasi PSD cu botul pe labe. Ca in trista noastra republica sud-americana, nu se stie cum nimerita in alt continent, crevasa dintre juridic si politic ramane mai departe o fictiuneâ¦
Trebuie sa ne-o imaginam, acesta-i tristul adevar, ca pe o sinistra panorama de sicrie plutitoare, uzate fizic si moral, peticite, necompetitive, pe care e de mirare ca s-a mai gasit cineva sa dea vreun ban. Multe dintre vase, in momentul vinderii lor, erau arestate in diverse porturi, pentru ca nu-si puteau plati datoriile. Firmele proprietare decazusera teribil, aveau datorii colosale, practic activitatea lor comerciala incetase. Si apoi: a fost flota noastra cu adevarat a noastra? Aducea ea din tari indepartate banane si portocale pentru copiii nostri? Marfuri de larg consum pentru casele noastre? Bunastare pentru populatia noastra? Sau nu cumva a fost si ea produsul aceleiasi minti bolnave si egoiste care a scornit si Casa Poporului, Canalul Dunare-Marea Neagra sau combinatele energofage si ruinatoare? A servit flota comerciala a Romaniei interesele poporului roman, sau interesele clanului care a distrus Romania?
Dar chiar si daca ar fi fost flota nou-nouta si stralucitoare a lui insusi Onassis si dac-ar fi fost vanduta in cel mai venal mod cu putinta, trimiterea-n judecata in preajma alegerilor a celor implicati, daca aceia ar fi candidatii Opozitiei, tot manipulare politica s-ar chema. Tot intimidare, tot imorala lovitura sub centura. Tot hotul care striga cel mai tare "Prindeti hotul"!