Nu ni-l luati, va implor, pe Basescu!

Nu-l suspendati, va rog, pe Traian Basescu. Lasati-l la Golden Blitz, lasati-l la Predeal unde sictirea deunazi niste babe care-i stricau cu cereri imbecile (aveau pensii mici!) ziua de plimbare pe schiuri motorizate.

Dealurile, cu chelie de piatra, ale Istritei. Rare, la subsuoara stancilor, smocuri de iarba uscata, batjocorite de vant. Grupa de vanatori, cei mai multi pensionari, isi trage sufletul dupa o zi de plimbat inutil pustile in cautarea iluziei unui mistret. Dintr-un rucsac iese un termos cu tuica fiarta. Vanatorii beau pe rand, glumesc. Unul ataca insa un subiect grav, sunt luat in catarea privirii ca manuitor de pix. "Ce-aveti voi, ziaristii, cu domnul Basescu? Ce-aveti, e presedintele tarii!" Ultimele cuvinte sunt rostite cu majuscula. Omul indeasa in ele ca intr-un mat respect sub presiune. Nimic, ce s-avem, incerc eu o aparare timida. Fusesem luat prin surprindere. Basescu imi lipsea aici! "Il suspenda?", ma intreaba altul. Nu cred, incerc eu neconvingator. E asa, un joc politic. "Lasati-l, domnule, in pace", transeaza un al treilea si trage un gat de tuica. Inutil sa ma apar. Cele sapte ore de haladuit prin paduri isi depun zatul si sunt incapabil sa fac fata unui talk-show intre scaieti.
Stau pe burta absent la discutie si ma intreb de ce l-am criticat eu ani si ani pe Basescu.

Violoncelista Bogdana Apostu, sotia marelui sculptor George Apostu, vine de la Paris. Mi-am petrecut adolescenta in atelierul de pictura al tatalui sau, neuitatul Serfi. Bogdana revendica bojdeuca de la Baneasa, unde au fost taiate in piatra multe dintre lucrarile monumentale ale acestui al doilea Brancusi romanesc. Cere audienta la primarul Basescu. Casa familiei fusese confiscata cand George Apostu alesese sa ramana in Franta, unde a si murit. Basescu n-are chef de Apostu. De altfel nici nu stie cine e. Nu o primeste in audienta pe sotia sculptorului. Bogdana insista. Sta la usa primarului pana cand un gardian o bruscheaza. Iese scandal de presa. Sotia sculptorului, batuta la usa primarului general. Enervat, Basescu ii fixeaza o audienta la 4 dimineata. Ati citit corect: la 4 dimineata. Femeia asteapta impreuna cu fiica ei, Maria Aneta Apostu, in primaria pustie. La ora indicata soseste primarul general insotit de o liota. Cele doua femei sunt chemate inauntru. Audienta dureaza doua minute. Doar nu le-njura. "Veniti din strainatate si vreti pomana in Romania", urla primarul. Inutil sa spun ca era casa lor. M-asteptam ca favoritul de azi al atator intelectuali de rasa sa profite de ocazie pentru a planta intr-un Bucuresti orfan de statui niste lucrari de nemasurata valoare.

Mi-a fost prieten apropiat inginerul Mihail Erbasu. A construit in Bucuresti si-n vremea lui Ceausescu, si dupa aceea. Castigase o licitatie pentru contorizarea unor sectoare. Proiect urias. Intampina greutati. Era o chestiune care tinea de responsabilitatea primarului general. A mers la Basescu. Basescu era singur in birou. Erbasu a asteptat ore in sir la usa. Fusese anuntat. Intr-un tarziu, jenata, o secretara crapa usa. "Stiti, domnul Erbasu este inca aici!" "Da-l in p... mea!", se aude un urlet din interior. Erbasu pleaca vanat, garbovit, umilit. Peste o saptamana s-a sinucis. Departe de mine gandul ca primarul general a avut vreun amestec.

Am, spre ghinionul meu, o intreaga colectie de intamplari de acest gen cu Traian Basescu. Pentru mine portretul lui nu mai poate fi remodelat. Chirurgia plastica incercata de atatia este inutila. Am un coleg de liceu, om de afaceri, din pacate bolnav grav acum. A lucrat mult cu Basescu cand era ministru. Ia Basescu spaga, l-am intrebat odata mai in gluma, mai in serios. Colegul meu din Valenii de Munte a ras cu pofta. "Daca ia spaga? Pai, asta avea o vorba. Daca-i cereai ceva, daca-l rugai sa-ti rezolve o problema, replica prompta era: Da mie ce-mi iese la chestia asta?" Si-i iesea? Colegul meu priveste siret.

Cum sa le explic eu vanatorilor mei ca Traian Basescu nu e cel din televizor? Ma simt neputincios, infrant, inutil cu condeiul meu de doua parale.

Fiecare popor isi merita destinul asa cum isi merita conducatorii. Nu-l suspendati, va rog, pe Traian Basescu. Lasati-l la Golden Blitz, lasati-l la Predeal, unde sictirea deunazi niste babe care-i stricau cu cereri imbecile (aveau pensii mici!) ziua de plimbare pe schiuri motorizate. E presedintele nostru. Daca va muri de batranete presedinte, conservati-l in sticla si expuneti-l la Cotroceni sa ne conduca de acolo. Acum, maine si in vecii vecilor. Amin!