O coaliţie vraişte

Cândva, Nicolae Iorga scria că "Turnu Măgurele a fost o strajă războinică a romanilor latini, a romanilor greci, a barbarilor, a turcilor la sfârşit". Din păcate, marele istoric s-a stins de mult şi n-a mai apucat să vadă vechea cetate Turris transformată în "straja războinică" a PSD. Căci, săptămâna trecută, urbea mea a devenit, pe bază de merite europrocentuale, capitala pesedismului agresiv şi ostentativ-revanşard.

Acolo, în sediul Primăriei, unde odinioară l-am auzit pe prim-secretarul municipiului lamentându-se dezarticulat - "Tovarăşi, e atâtea probleme în oraş!" -, războinicii lui Geoană şi-au dat în petic. Iar "peticul", înregistrat şi sigilat pentru conformitate, a luat calea eterică spre poporul amorezat de cafteală şi măscări. Să priceapă toţi că mahalaua politică are şi alţi mardeiaşi în afara "Matrozului". Cu gâturile înfăşurate în roşul incitant al eşarfelor partinice, alde Mazăre au sărit vanghelic la "bagabonţelile" şi "vrăjelile" partenerilor din coaliţie, nişte ăia care "când respiră vrea să facă bani". "Daţi, mă, în ei, că sunt vraişte!", i-a întărâtat căpetenia Geoană, după ce şi-a ascultat oştenii. Strigătul acesta de luptă va fi, bănuiesc, şi miezul strategiei electorale din toamnă. O vară lungă şi fierbinte stă în spatele vorbelor învrăjbitoare prin care se încearcă lepădarea de "Iuda ăsta de Băsescu", ca obiectiv absolut al jumătăţii de gaşcă  guvernamentală.

Cealaltă jumătate pare să fi încăput, cu învoiala Marelui Conducător, sub jupoanele triumviratului muieresc Udrea, EBa şi Ridzi. Un triumvirat al minţilor odihnite şi de aceea periculos pentru contestatarii marginalizaţi din PD-L. De la o vreme, agenda publică a democraţilor e mâzgălită de euromezina prezidenţială şi de ministresele peste banul bunului plac. Arar răzbate şi glasul "Cocoşelului", un "ţâşti-bâşti" care "habar nu are de economie", sau scremetele finanţistului "adus de pe drumuri". Ori ale "tâmpitului de Berceanu", adus  tocmai pentru... drumuri! Vasăzică, partea luminoasă şi "frumoasă" a guvernării portocalii e elenică şi monic-paleologică, cu ilustrate de la Sulina şi Costineşti şi cu sponsorizări cu iz penal sau cu licitaţii "în slip". Partea întunecată e boc-pogică, impopulară şi sinucigaşă, oricând pregătită să fie sacrificată din raţiuni băsesciene. "Fâţele", care deunăzi stârniseră mânia "buldogului" Blaga, tipul cu "probleme de comunicare diurnă", s-au căţărat pe zidurile Palatului din Deal precum iedera şi doar smulgerea  din rădăcină le mai poate îndepărta de putere. Deocamdată, nimeni nu cutează s-o facă, să nu-l supere cumva pe "Iuda". Aşa că, decât să-şi piardă timpul răfuindu-se cu pesediştii, pedeliştii mai bine s-ar teme de ascensiunea primejdioasă a triumviratului fustaceu şi bugetivor.

"Alianţa pentru România" a ajuns o lozincă numai bună de aruncat în cufărul cu zdrenţe istorice. Patronată de învârteli cu aromă bugetară, ea a adâncit o criză politică fără ieşire, fiind chiar întruchiparea falimentului politic postdecembrist. Şi-n lipsa unui preşedinte mediator, ne-am pricopsit cu zănaticul Băsescu, mereu inconsecvent şi pus pe harţă, "elementul perturbator cel mai grav în activitatea instituţiilor statului", ca să-l citez pe "bătrânul edecar" Iliescu. Mintea obosită a familiei Băsescu (n-am motiv să n-o cred aici pe "odihnita" jună Elena!) e în plin derapaj de limbaj prezidenţial. Că altcumva nu-i înţeleg enormităţile debitate printre sinistrele hăhăieli. Deşi, pentru aia mărturisită peripatetic filosofului Liiceanu, am o explicaţie simplă. Păi, cine n-ar răbufni că "şcoala scoate tâmpiţi" în locul său, privindu-se în oglindă şi-n ochii propriilor fiice? Cartea năuceşte, strică rânduiala originară a prostiei şi-i îndepărtează pe "tâmpiţi" de "samsarii" politici. Pe "tinichigii" şi "ospătari" îi înturmezi uşor la urna de vot şi-i cumperi electoral la preţ de economat. La urma-urmei, preşedintele a rostit ceea ce năzuieşte oricare politician de pretutindeni. Fiindcă toţi îşi doresc o ţară de proşti pe care să-i manipuleze lesnicios şi cărora să le arate drumul. Unicul, de altfel. Fiindcă, vorba "disidentului convertit" Adam Michnik: "Nu este exclus un viitor în care oamenii să nu mai gândească". Poporul de râme rămâne visul ascuns al fiecărui lider politic! Şi-atunci cum să nu afurisească şcoala Traian cel Bădăran, mai ales că intelectualii cu morgă parcă s-au tâmpit, scuzându-i şi omagiindu-i doct neroziile cu ghiotura?

Dacă absenteismul electoral s-a îngroşat din dispreţ, de vină este chiar vraiştea de gang propusă nouă, zi de zi, de politicienii neaoşi. Şi accentele golăneşti din dezbaterea publică, o dezbatere compromisă iremediabil de dragul întâietăţii în sânul indecentei coaliţii. O împreunare interesată, pentru care cei doi parteneri caută, prin vraiştea iscată programatic, pretextul ruperii. Ba pe-a mă-tii!, în limbajul lor de condotieri politici.