Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost artistul comic perfect al scenei de revistă. Glumele lui aparţineau repertoriului etern al ironiei şi satirei; erau, totodată, de o perfectă modernitate. Nu a fost lipsit nici de o oarecare inspiraţie profetică – ceea ce la el era un banc memorabil pare să fi devenit, măcar o dată, în chip de parodie, o anticipare a destinului nostru politico-strategic. Mircea Crişan lăuda abundent, într-un spectacol de acum peste o jumătate de secol, avantajele căsătoriei. Este formidabil să ai lângă tine o soţie, spunea el, împarţi cu ea necazurile – îţi va lua de pe umeri jumătate din greutăţile, din problemele pe care nu le aveai dacă nu te însurai. România este astăzi o ţară protejată, apărată, cu forţe mult superioare unora de care ar fi putut să dispună singură. Asemenea forţe pot prelua şi contrabalansa măcar o jumătate din ameninţările de care nu am fi avut parte dacă nu ne proteja nimeni. Gluma lui Mircea Crişan, transformată din referirea la instituţia căsătoriei la problematica unei politici strategice, ia formă sinistră. Am fost o persoană implicată cu toate puterile şi relaţiile de care am dispus, nu cu adevărat mari, dar nici neglijabile, în efortul României de aderare la NATO şi la UE; astăzi, dacă ar fi necesar ca procedurile de admitere în aceste organizaţii să fie reluate, aş face, încă o dată, acelaşi angajament. Ştiu însă foarte bine că singura şansă a securităţii infailibile a României constă în realizarea unuia dintre obiectivele majore ale politicii lui Charles de Gaulle: ,,O Europă unită, de la Atlantic şi până la Urali!”.
