O lume mai bună ?

Pilotul de pe al doilea avion care a bombardat oraşul Nagasaki, în atacul atomic, e plin de emfază. Se umflă în pene în prezenţa camerei de filmat când mărturiseşte postumităţii că “Ţinta se vedea clar, ca un tablou frumos”. Probabil că “frumuseţea” aceasta picturală l-a îndemnat să tragă de clapeta prin care bomba a pulverizat şi mutilat sute de mii de japonezi nevinovaţi. Câtă cruzime în glasul brutei, ucigaş al atâtor oameni ! “Sunt mândru de ceea ce am făcut pentru ţara mea !” se înfoaie în filmul documentar eroii murdari de sânge din al Doilea Război Mondial. Unul singur nu e şi se explică sincer, dincolo de clişeul propagandistic. “Eu m-am întors acasă”, se destăinuie devastator, cu ochii în lacrimi, anti-eroul.

Ce amăgire, ce justificare puerilă pentru miile de crime oribile să spui că în spatele actelor tale, de-o ferocitate cutremurătoare, a stat iubirea de ţară ! Aiurea, războiul acela, ca toate celelalte, au pornit nu din voinţa ţărilor, ci a unor sceleraţi, a unor psihopaţi pe care laşitatea propriilor naţii i-a împins la dezastru. Ţările devin, din păcate, anexele unor bolnavi şi de aici pierderile cu nemiluita de vieţi inocente.

Un general american, transformat în legendă de fabricanţii de mituri, ţine un discurs în faţa militarilor scăpaţi din războiul cu pricina. “O lume mai bună se va ivi din măcelul şi sângele trecutului”, visa naivul yankeu. Astăzi, după atâţia ani, lumea nu e deloc mai bună decât în 1945. Dimpotrivă. De ce oare au murit atâţia oameni atunci ? mă întreb perplex şi degeaba.
Măcelurile din trecut alimentează măcelurile prezente, rănile nu se vor închide niciodată şi cer de-a pururi răzbunare. Sângele cere sânge, legea e veche, încă din vremea lui Cain şi Abel, acolo trebuie căutată originea crimei de ieri,de azi şi de mâine !

Cum ar putea să uite vreodată japonezii atrocităţile atomice săvârşite de americani ? Eu, unul, nu pot să-mi spăl creierul de mârşăviile sovieticilor, în mintea mea ei nu vor fi graţiaţi ! Îi voi urî până la moarte, declarat şi consecvent, deşi mie nu mi-au făcut nimic rău pravoslavnicii . Poporului meu, da, şi de aici revolta nevindecată vreodată.

În Ucraina, provincia Droneţk-ului a votat pentru separare, pentru autonomie. E mâna lui Putin ! s-au repezit destui să ţipe, ignorând adevărul. Şi le era la îndemână să observe că, fără intervenţia euro-atlanticilor, ilegitimă şi violentă, n-ar fi pierit sute de sărmani, iar ţara nu cunoştea urgia războiului civil. Condiţia umană a fost iarăşi umilită de răbufnirile demente ale câtorva smintiţi.

România e prinsă din nou la mijloc, între Răsărit şi Apus, ca întotdeauna. Occidentalii ne-au băgat cu şiretenie în marea familie europeană pentru ca acum să ne ceară preţul integrării. Suntem fâşia dintre Est şi Vest, zona neagră, cimitirul. De aceea, unui vicepremier rus, Rogozin pe nume, i s-a interzis să survoleze spaţiul aerian valah. Şi-a modificat ruta şi, de pe un cont de socializare, ne-a înjurat şi ameninţat cu bombardierul, mama lui de mujic ! Din nefericire, românii s-au nimerit într-un conflict care nu le profită deloc. Ce să avem noi cu ucrainenii, victime, şi ei, ai intereselor celorlalţi ? Chiar, ne-ar fi costat într-atât de mult să ne proclamăm neutralitatea ? Oricum, vom ieşi iar în pierdere, istoria ne-a învăţat cu statutul de veşnici perdanţi.

În bătătura dâmboviţeană s-au anunţat vicepreşedintele american, secretarul general al Pentagonului şi un adjunct al serviciului secret de la ei. Unii au şi sosit, semn că la marginea celor două imperii miroase a praf de puşcă. Oficialii de pe Potomac i-au salutat scurt pe cobaii de sub scutul antirachetă şi le-au lăsat ultimele ordine. S-or fi speriat de gâlceava ruso-română, de basamacul turnat peste relaţiile dintre cei doi vecini, oricum inflamabile, de un “nebun al regelui” şi un prieten al paharelor cu spirtoase ? Dacă asta e “lumea mai bună” născută din conflagraţia mondială, geaba droaia de morţi…

Apropo, fiul lui Joe Biden, al doilea om în SUA, este, de câteva zile, membru în board-ul celui mai mare producător privat de gaze naturale din ... Ucraina. Societatea respectivă are licenţă de explorare şi exploatare în regiunea Doneţk, ca să înţelegeţi exact miza jocului. Progenitura vicepreşedintelui va acorda consultanţă juridică pe un purcoi de bani, iar tac-su va condamna politica de agresiune a ruşilor… Curat-murdar, coane Biden ! Care democraţie, care libertate ? treziţi-vă la realitate ! Imperialismul colonialist a intrat în faza infamă, ipocrizia şi demagogia se lăfăie cu indecent dezmăţ. În curând, cinicul Biden va ateriza la Otopeni şi va fi pupat în fund de licuricii români, pregătiţi să-i pună pe tavă şi ultimele fărâme de ţară. La est de noi, la Kiev, juniorul musafirului nostru încasează onorarii obscene din samavolnicirea norodului ucrainean. Corectitudinea politică nu mai are nicio ruşine, abjecţiunea conceptului face carieră… De-ar fi după mine, eu le-aş bloca intrarea în România ăstora, i-aş declara persona non grata. Păi ce, e vreo diferenţă între ei şi Rogozin ăla ?

Altminteri, eu voi mai merge la urna europarlamentară abia în momentul în care un partid neaoş mă va convinge că nu e un doar un accesoriu al celor de afară. Mi-e dor de un naţionalism raţional şi viril, de un discurs care să-mi retrezească mândria de român. Mândria aia vânoasă, nu aia mâzgălită pe afişele electorale. Vreau să fiu român, şi nu locuitor oarecare al Europei deznaţionalizate ! Ehe, mă izbesc adesea de nostalgia plimbărilor oficiale ale Ceauşeştilor în caleştile regale de aiurea. Sau a vizitelor nixonilor prin Bucureşti, prin pieţele dâmboviţene pentru a gusta din brânza românească şi a o lăuda apoi cu gura până la urechi. Nu ca astăzi, când măcelarii de dincolo de Ocean ne dictează nu numai politica, ci şi justiţia, armata, serviciile secrete, economia, finanţele… Decăderea e fără recurs.