Omenirea spargand seminte

Unii nu-si revin toata viata dupa ce au vazut o disectie la morga, altii din mult mai putin. Am avut un coleg care nu si-a revenit niciodata complet dupa ce a fost anchetat o zi intreaga la Securitate. La treizeci de ani de la intamplare, se albea la fata cand in biroul sau intrau necunoscuti si intrebau "Cine-i tovarasul cutare?"

Eu nu-mi revin dupa un meci de de mult al Rapidului, mai exact dupa ce l-am vazut pe Nicolae Vacaroiu, pe atunci prim-ministru al Romaniei, spargand seminte in mijlocul mai multor demnitari si tutari ai acestora, care si ei spargeau de zor seminte scuipand jos, intre picioare, cu distinctia proprie rangului fiecaruia, cojile.

Poate ca as uita scena, dar de cate ori vad lumea mancand seminte in tramvai, mi-o reamintesc. S-a produs ceea ce psihiatrii numesc o tendinta cauzala parazitara. Nu toti psihiatrii, ci doar aceia care au studiat legatura dintre spartul semintelor in tramvaie si modul in care fostul premier Vacaroiu socotea ca e potrivit sa se solidarizeze cu masele largi in anii preelectorali. De curand, prima tendinta cauzala parazitara a mai fatat una si acum am doua, daca nu cumva chiar mai multe, de care nu sunt constient.

In timp ce ma uitam la o transmisie a intalnirii sefilor de state mi s-a parut ca toti sparg seminte. Eram singur in fata televizorului, fapt care a complicat situatia, in sensul ca n-avea cine sa-mi spuna ca ma insel. Au trecut de atunci niste zile si, daca sefii de stat ar fi inceput lucrarile summit-ului cu o repriza de spart seminte, cu siguranta ca momentul ar fi starnit comentarii. Totusi, nu pot scapa de gandul c-au facut-o. Intrucat, daca n-au facut-o, inseamna ca am si alte tendinte cauzale parazitare mai grave si va trebui sa vad un doctor.

Asta pe de o parte. Pe de alta parte, semintele de floarea-soarelui si de bostan contin tot felul de uleiuri, vitamine, aminoacizi si substante hranitoare. Tin minte un articol mare din "Scanteia" al medicului nutritionist Iulian Mincu intitulat "Apa - un aliment complet". Asadar, daca apa e solutia pentru orice criza alimentara majora, e clar ca semintele sunt un rasfat, de care putini oameni sunt cu adevarat constienti. In zilele in care vad un tramvai sau un autobuz plin cu coji de seminte am viziunea unei omeniri care, de la ultimul amarat la celebritati, sparge seminte. In guverne nu se mai discuta despre petrol, ci despre situatia recoltelor de floarea-soarelui si bostani. La televiziune, vedetele sparg seminte facand reclama unor soiuri noi, cu mari virtuti genetice. In fiecare seara avem stiri de la bursa privind situatia pietelor de seminte de spart din Hong Kong, New York si Moscova. Iar ce-i mai important e ca Romania a incheiat capitolul de negocieri cu UE inaintea Bulgariei si vom putea exporta si seminte, nu numai fructe de padure. Cand muncitorii ocupa drumurile, li se trimit camioane cu seminte, lui Bush ii sar cojile din gura, in timp ce ii condamna pe teroristi, tablourile lui Van Gogh cu lanurile de floarea-soarelui sunt reproduse peste tot, in China sunt executati zilnic sute de contrabandisti de seminte contrafacute, dar ieftine.

O omenire care priveste, in sfarsit, cu incredere viitorul, indiferent cat va spori populatia, preocupata doar de o mica tendinta cauzala parazitara: politicianul care mi-a cauzat cea mai durabila tendinta cauzala parazitara are probleme cu dantura si medicii nu-i mai permit sa sparga seminte. Or, pasta de seminte, oricate lipide, glucide si aminoacizi ar contine, n-are cum sa-l satisfaca pe un om care toata viata lui a spart, la fel ca tot poporul, seminte.