Operatii mimate

De fapt, la scara intregii societati, avem de a face cu o guvernare mimata. Permanent, ceas de ceas, ni se vorbeste despre mari proiecte, mari programe, mari desfasurari care sunt prezentate si analizate indelung, in vreme ce nu se intampla nimic.

Cu ani in urma, tinerii liberali ne indemnau sa taiem coada cainelui dintr-o singura miscare, propunere in fata careia electoratul temator al vremii a facut un pas infricosat indarat. Nu e aici locul pentru a analiza nici sloganul de atunci si nici reactia publicului in fata lui. Am amintit toate astea numai pentru ca acum aceiasi oameni, ajunsi deja la putere, pun in practica o cu totul alta strategie.

Puterea actuala anesteziaza cainele, dupa care nu mai face nimic. Mimeaza operatia. Cand animalul se trezeste, i se induce ideea ca nu mai are coada, ca operatia a reusit si ca ce vede el fluturand indarat nu e decat o iluzie, un tribut adus vechilor si relelor obisnuinte (datorate eventual guvernarii PSD).

Suna cunoscut, nu-i asa? In aceste zile cazul unui medic acuzat ca ar mima operatii pe ochi la un spital din Bucuresti face multa valva. Pe buna dreptate. Desi, in fond, omul ar putea spune ca nu face altceva decat sa implementeze o particica a reformei din sanatate, asa cum a gandit-o domnul Nicolaescu. Insusi ministrul a declarat de sute de ori ca va taia in carnea vie a metehnelor din sistemul sanitar, dupa care s-a multumit sa-i schimbe pe directorii de spitale pusi de altii cu directori din partidul lui. O reforma mimata. In plus, mimand el insusi operatia, doctorul se dovedeste un bun manager, in sensul nicolaescian al vorbei. Consuma mai putine medicamente, mai putine aparate, mai putin timp.

De fapt, la scara intregii societati, avem de a face cu o guvernare mimata. Permanent, ceas de ceas, ni se vorbeste despre mari proiecte, mari programe, mari desfasurari care sunt prezentate si analizate indelung, in vreme ce nu se intampla nimic.

Lupta contra coruptiei se rezuma la cateva dosare ridicole despre geamuri si sacose cu mancare. Dar cate dezbateri patimase nu a generat ea si in Parlament, si la Guvern, si in presa, si pe strada! Prevenirea gripei aviare a prilejuit un intreg spectacol cu pompe si mascati, cu jandarmi si bariere, pentru ca sa aflam in cele din urma ca orice microb poate calatori oriunde in conditiile in care fermele nu au nici macar veterinari. Dar cate dezbateri, cati specialisti, cate organisme de criza! In ce-i priveste, Bucurestii sunt poate locul in care administratia mimata se face simtita cel mai serios. Nu trece o saptamana fara ca primarul Videanu sa nu propuna un proiect grandios, care costa sute de milioane de euro, care are schite, machete si studii de fezabilitate multiple. Dupa doua zile aflam ca el nu poate fi pus in aplicare, pentru ca primaria nu are terenul si nu si-a dat seama de asta. Sau nu are apartamentele din zona Basarab, motiv pentru care modernizarea pasajului e blocata din nou (pana acum doi ani o bloca PSD-ul, va dati seama cat de pregatit era acest proiect pe vremea aceea!).

Suntem cu totii spectatori ai unei piese de teatru bulevardier: guvernarea oranj. O tragedie. O piesa cu foarte multe acte. De fapt, in afara de acte, de hartii fara scop, administratia nu mai face nimic. Dupa ce trece efectul anesteziei, pacientul pacalit se simte la fel de rau ca inainte.

Dupa ce inchide televizorul, romanul anesteziat cu vorbe e la fel de sarac. Coada e tot acolo. De pilda la medicamente. Iluzionismul e o arta de o seara, practicata in sali mici. Nu-i poti minti pe toti, tot timpul.

PS. Poate ca, pana la urma, solutia anesteziei e mai buna decat solutia Ciomu.