Pacea dintre suporteri şi Copos poate salva Rapidul

Rapidul seamănă din ce în ce mai mult cu amărâtul acela de la Slatina ale cărui şanse de supravieţuire au fost anulate de nepăsarea altor amărâţi care-şi petrec moartea sufletului pe picioare. Nici la Rapid nu funcţionează serviciul de urgenţă. George Copos şi Fahti Taher s-au ferecat în camera de gardă unde joacă un şah etern al afacerii de vânzare-cumpărare.

Nici unul dintre combatanţi nu acceptă remiza, chiar dacă se intră în criză de timp. Aparţinătorii pacientului, adică suporterii, sunt singurii care simt ameninţarea numărătorii inverse şi protestează vehement împotriva sistemului. Numai că protestul suporterilor are pentru pacient doar efectul frecţiei la piciorul de lemn, deoarece ei nu pot acţiona concret şi nici nu identifică vreo altă soluţie salvatoare.

Cred că Fahti Taher a dorit într-adevăr, la un moment dat, să cumpere de la George Copos acest valoros panou publicitar care se cheamă Rapid. Dar cum afacerea nu a fost pecetluită pe loc, Taher a avut timp să afle cât de costisitoare este întreţinerea jucăriei şi atunci au apărut primele ezitări. Ezitările au erodat şi mai adânc decizia iniţială a lui Taher la apariţia semnelor concrete ale crizei economice.

Chiar dacă aş face o concesie şi astfel i-aş mai acorda credit lui Taher atunci când susţine că se vrea un cumpărător de bună credinţă, am convingerea că el va întinde pelteaua până când preţul tranzacţiei va atinge cote derizorii. De cealaltă parte, George Copos încearcă să-şi conserve pretenţiile cât mai aproape de înţelegerea iniţială. Cum în orice afacere fiecare dintre parteneri are dreptul să decidă conform propriilor interese şi cum interesele celor doi par să nu aibă nicicum şansa suprapunerii, este greu de crezut că Taher va mai cumpăra de la Copos.

Logic, Rapidul va rămâne în continuare în proprietatea lui George Copos, cel puţin până în momentul în care acesta va găsi pe altcineva dispus să preia afacerea. Iar Copos nu are încotro. Trebuie să se comporte în consecinţă. Trebuie să ajute Rapidul să supravieţuiască, fiindcă falimentul echipei ar însemna, totodată, şi falimentul propriei afaceri.

Suporterii Rapidul trăiesc momentul la temperatura iubirii oarbe şi pătimaşe.

Îi înţeleg, însă puţină luciditate nu strică.

Ei cer ca şi Copos, şi Taher să părăsească Giuleştiul. Taher poate pleca aşa cum a venit, neavând drept de proprietate consfinţit asupra clubului. Copos, în schimb, orice s-ar spune, este omul care are merite indiscutabile în ascensiunea echipei din ultimii ani şi, pe deasupra, are şi un drept de proprietate legal protejat.

Iar câtă vreme această situaţie de fapt se va menţine, cred că suporterii şi patronul, chiar dacă nu se iubesc, trebuie să facă front comun după cum şi interesul lor de a salva echipa de la colaps este tot unul comun.