În sfârșit, există o continuitate în România. Înainte, când se schimba guvernul, ăia noi aruncau tot ce găseau prin birouri. Acum, nu. Iar în felul ăsta avem și noi proiecte de dezvoltare, indiferent de cine vine la putere. De exemplu, există niște autostrăzi prevăzute pe vremea lui Dăncilă la care nu s-a lucrat nimic. Două guverne Orban au continuat strategia, fără să miște un buldozer în direcția Pitești sau Sibiu. Florin Cîțu le-a așezat pe lista investițiilor prioritare. Bineînțeles, direcția de dezvoltare suferă mici viraje, în funcție de „provocări” - termenul folosit de Uniunea Europeană pentru nenorociri. Acum, desigur, e vorba de molimă. Lumea a sărit în sus, că ce caută o sală polivalentă pe lista de priorități, când nici n-ai voie pe stadioane. Și tocmai la Tulcea, unde le cade faleza în apă. 120 de milioane, când spitalul județean pune pe fugă toate specialitățile medicale cu salariile de mizerie. Hm! Ăsta se numește proces de intenție. I-a văzut cineva punând o cărămidă? Î n plus, se păstrează o interesantă tradiție a lucrului inutil făcut. La noi, distanța dintre ce e nevoie și ce fac ei e ca în bancul cu pacientul care se duce la doctor și spune: Doctore, eu de mult n-am mai văzut o femeie. Și doctorul îi pune picături în ochi.