x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pe Maia nu poţi s-o uiţi!

0
Autor: Florin Condurateanu 26 Noi 2018 - 07:30
Pe Maia nu poţi s-o uiţi!


Maia Morgenstern este îmbrăcată într-o aură care te absoarbe, îţi rămâne în suflet şi în minte, chiar dacă secvenţa cu ea durează doar câteva minute, sau câteva ore, ca la teatru, sau înseamnă o apariţie la televizor. Clocotul de viaţă adevărată din ea, senzaţia că-i sare inima din piept în fiecare replică te fac s-o îndrăgeşti, dar şi s-o ridici pe postamentul talentului din preaplin. Zguduitoare secvenţa în care apără Roşia Montana, îşi smulge cercelul din ureche cu carne cu tot, curge sânge şi Maia îi roagă pe decidenţi să-i ia toate bijuteriile ei, mici, dar încărcate de gânduri, numai să lase în pace bogăţia neamului românesc din adâncul Munţilor Apuseni. Iată, au trecut 20 de ani de la emisiunile mele acasă la marile personalităţi ale României, „Vedete în papuci”, de la Antena 1, şi n-am uitat ora de interviu din apartamentul marii actriţe, impresionantei intelectuale Maia Morgenstern. Îmi amintesc destănuirile ei la virgulă, la intonaţia şi mimica din timpul istorisirilor. “Eram elevă în clasele dinainte de liceu şi după ultima zi de şcoală veneam în pas sprinten cu colegii să începem joaca. Îmi aruncam ghiozdanul, «venise vacanţa cu trenul din Franţa», dar tata, profesor, îmi atrăgea atenţia pe ton de necontrazis: «Maia, dacă crezi că te vei juca tot timpul trei luni, te înşeli. Eşti evreică şi trebuie să faci lecţii zilnic la limba română, să-i întreci la română pe copiii români!»”. Privirea Maiei Morgenstern îţi pătrunde în fiecare colţişor al sufletului, al gândurilor. „Eram invitată în Israel la un festival internaţional de film, urma să primesc un premiu pentru filmul românesc «Balanţa». Când să intru în sala festivalului, observ că toate ţările participante aveau drapelul lor înălţat pe catarg. Tricolorul României lipsea. Am început să tremur de nervi şi le-am spus organizatorilor că, dacă nu flutură şi steagul românesc, nu urc pe scenă la premiere. Dacă nu găseau drapelul României, le-am cerut pânză galbenă, roşie, albastră şi un ac să cos eu un drapel. S-a găsit un steag al României, s-a ridicat pe catarg şi eu am primit premiul pe scena festivalului”.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de