Pedeliştii sar din barcazul lui Băsescu

E, cumva, amuzant ce se petrece în PDL. Adică în acel partid aflat până acum un an la guvernare şi care, după aceea, românii trezindu-se, a luat-o la vale pe pârtie de parcă ar avea un sac de plastic sub fund. Din recenta reuniune a conducerii portocalii aş spune că nu-s de reţinut nici mârâiturile asezonate cu zâmbete ce le dezveleau caninii ale lui Blaga către Udrea şi invers, sau ivirea celei de a treia candidate la şefie, "reformista" Monica Macovei. Nici barem amestecul grosolan şi neconstituţional al lui Traian Băsescu în lupta electorală. Sau ridicola propunere a Elenei Udrea ca la convenţie să participe 10.000 de delegaţi (din câţi membri cotizanţi o mai fi având PDL?!), sperând că nu i-au fost uitate daniile bugetare făcute parcă în nume propriu. Nu merită atenţie nici denumirea de "reformişti" adoptată de gruparea Macovei în locul celei de "intelectuali", folosită mai an, ca şi cum restul partidului era alcătuit din troglodiţi şi analfabeţi. Peste săriturile de purice ale câte unui Baconschi, care s-a eliberat de farmecele Lenuţei, fiind exorcizat de Monica, iarăşi se poate trece lesne.

Toate astea nu-s decât semnele unui sindrom acut, care macină un partid ce şi-a pierdut busola şi nu prea văd cum o s-o regăsească într-un termen rezonabil. În pofida mereu optimistei Udrea care, după catastrofa prin  care, ca şefă a organizaţiei bucureştene, a evacuat PDL-ul din Capitală, la alegerile locale din 2012, acum vrea să-şi "implementeze" reţeta în întregul partid. S-a întâmplat, totuşi, ceva esenţial la adunarea portocalie. Un om cu vechi ştate politice şi căruia în nici un caz nu-i poate fi pusă sub semnul dubiului proprietatea termenilor, senatorul Radu F. Alexandru, a apăsat degetul pe o rană pe care mulţi au văzut-o, dar abia acum din ce în ce mai des o acuză. Anume, pe o cauză principală a păbuşirii PDL, dincolo de incompetenţa lui Boc şi de aplicarea abuzivă şi cinică a unei politici de austeritate dementă, fără un program de relansare economică.

Cauza esenţială a degringoladei pedeliste, a punctat Radu F. Alexandru, rezidă în subordonarea partidului comenzilor şi intereselor unui singur om, pe numele lui Traian Băsescu. Vârful acestei grave erori strategice a fost în vara lui 2012, la referendumul de demitere, când staff-ul pedelist nu a priceput că "7,5 milioane de oameni au spus Nu lui Traian Băsescu şi implicit cei 7,5 milioane de oameni au spus Nu şi PDL-ului". Ignorarea realităţii a continuat cu criza maximă de la alegerile parlamentare şi cu alunecarea şi apoi pe toboganul scăderii în sondaje. Abia în ultima vreme, prin ţară mai ales, o serie de lideri au început să vadă pericolul înecului. Unii sunt gata să sară din barcazul găurit, iar alţii nu ezită  să-i ceară lui Băsescu - cine şi-ar fi imaginat aşa ceva acum vreo patru ani, când îi băga în şedinţă şi-i muştruluia pe la Snagov?! - să-şi ia camarila şi să lase partidul în pace. Mă tem - nu e în folosul democraţiei o opoziţie slăbănoagă - că e târziu. Mai ales cu candidaturi cum sunt cele deja depuse de personaje care au săpat cu sârg groapa.