Penescu l-a înjurat de Sorbona pe Memeluşul Stoica

Trăim vremuri anapoda. Sfârşitul de săptămână reprezintă pentru salahorii din fotbalul autohton, ca pentru oricare alt om al muncii, vreme de plăcută petrecere. Meciurile de campionat programate vineri, sâmbătă şi duminică au devenit doar nişte inofensive reuniuni tovărăşeşti în raport cu încrâncenarea meciurilor de care avem parte în zilele de lucru ale săptămânii.

Abia aşteaptă pantofarii fotbalului să se cânte prohodul etapei pentru a da ei semnalul adevăratelor confruntări. Prin atacurile scurte şi la beregată, prin cotonogeală fără menajamente, prin aroganţe fără cusur şi exploatarea tezaurului de înjurătură neaoşă românească jucăm fără adversar orice finală mondială.

Meciul FC Argeş – Unirea Urziceni s-a încheiat cu un zero – zero egal cu nulitatea. Nici una dintre echipe nu a ajuns, aşa cum şi-ar fi dorit, la victorie. Meseriaşii fotbalului, antrenori şi jucători, şi-au înghiţit într-o linişte relativă porţia de amar. Cornel Penescu şi Mihai Stoica, în schimb, ca bărbătuşi aprigi ce sunt, au forţat finalizarea pe cont propriu. Meciul celor doi s-a încheiat tot la egalitate. Stoica şi Penescu rămân însă cu satisfacţia că au marcat, că au aruncat cu precizie la coş. Sau la tomberon, că e mai încăpător şi mai potrivit în decor. Din meciul celor doi am aflat despre Penescu, cel care l-a înjurat de Sorbona pe Memeluşul, că este un ţărănoi necivilizat, care viciază limba română. Despre Stoica am aflat că este civilizat cu pumnu-n falca suporterilor, că este fraier şi prost şi că l-a făcut la lovele pe Gigi Becali. Flegma aruncată la ţintă fixă a făcut deliciul mamelucilor, şi audienţa disputei Penescu – Stoica a surclasat ratingul de la meciul FC Argeş – Unirea Urziceni.

Episodul sorbonistic MM – Penescu, deşi slinos-suculent, nu poate fi considerat derby-ul prelungirilor cu care a continuat ce-a de-a doua etapă a turului. Nici disputa dintre Adrian Porumboiu şi Ion Crăciunescu nu poate concura la acest titlu. Vasluianul se amuză ştiind că-l stârneşte cu mare uşurinţă pe pricinos. Astfel, meciul celor doi pare o reluare continuă şi, în consecinţă, plictiseşte precum un roman poliţist care debutează cu nominalizarea victimei şi a ucigaşului. Tot la capitolul “etc.” intră şi înjurăturile de mamă, care, rostite de Răzvan Lucescu, au duioşia unei mioriţe. Caimacul l-a luat, desigur, cotonogeala dintre cuplul Dinamo – Lajos şi restul lumii. Dar prelungirile în acest caz au durată nedeterminată, amestecă foarte multe interese şi rezultatul definitiv se va comunica abia la finalul campionatului.