Există voci care spun că România este tratată ca o colonie. Şi ce facem ca să nu mai fim?
Responsabilii cu lupta anticorupţie au administrat discreţionar dosare, iar politicul şi-a împărţit feudal fiefurile economice pe baza unor înţelegeri între baroni. Dacă mai punem la socoteală că principalele instituţii, menite să asigure stabilitatea, au conducerile politizate, rezultă un stat fragil, căruia i se poate spune ceea ce să facă. Adică, nu suntem antifragili, aşa cum recomanda Nassim Nicholas Taleb, ci ne plasăm la polul opus.
Aşadar, ni se poate zice ceea ce să facem ca urmare a modului precar în care suntem organizaţi. Felul în care funcţionează, atât justiţia, cât şi politicul, conferă elementele ca să fim priviţi ca un stat bananier ce nu produce nici măcar banane, vorba unui popular analist economic care încerca să găsească ieşirea pentru nişte rătăciţi în tranziţie.
Ceea ce poate duce la schimbarea situaţiei e transparentizarea deciziilor politice şi a celor din justiţie, în paralel cu luarea unor măsuri legislative menite să întărească instituţiile statului. Dar, în circumstanţele în care România nu va ieşi de sub acest spectru nefast, ne vor spune ceea ce să facem nu doar americanii, ci şi ruşii sau UE.
Reiau. Corupția, care nu s-a oprit nici măcar în vremuri de criză, ne-a fragilizat. Ne-a slăbit inclusiv educațional și din punct de vedere al puterii de apărare. A discuta în termeni de colonie este exagerat, desigur, dar e o certitudine că traficul de decizii - corupția - ne-a redus capacitatea de negociere și de schimb. Nu suntem interesanți pentru diviziunea europeană a muncii. Au fost lăsate organismele monetar-fiscale să gestioneze cererea agregată, în loc să administreze guvernele oferta și suntem, probabil, cea mai dependentă de importuri țară din UE. Dacă se depreciază un pic moneda se aprinde inflația de la mărfurile pe care le procurăm din afară. A pune discuția pe făgașul firesc, economic, e tot una cu a ne întreba cum gestionăm deficitul structural.
Dacă am fi mai puțin corupți, ni s-ar îngroșa vocea și ar ține lumea cont de noi când deschidem gura. Până atunci însă, în loc să fim tigrul, suntem râsul Europei. Perioada fanariotă a jucat un rol nefast care se simte până în zilele noastre.