Poate fi numit domnul Băsescu “porc mincinos”?

Domnul Radu Berceanu l-a gratulat pe candidatul prezidenţial Geoană cu eleganta formulă "porc mincinos". Nu într-o discuţie în automobil cu nevasta, nu la un şpriţ, unde poţi invoca efectele drogului alcoolic, ci într-o conferinţă de presă. Văzând năuceala jurnaliştilor rămaşi cu gura căscată şi pixul înţepenit între deşte, ministrul a repetat - "Geoană este un porc mincinos". O dată, de două ori, de patru ori. Cine este domnul Berceanu şi ce l-a făcut vrednic de-o asemenea scatoalcă lingvistică pe domnul Geoană?

Domnul Berceanu este ditamai ministrul, prin voia, reînnoită ciclic, a domnului Băsescu. Ministru chiar peste două dregătorii - Transporturi şi Agricultură. Mă rog, ministru dărâmat de Parlament, dar ce-i Parlamentul în zilele noastre? Drojdia de limbaj în care a coborât pe scara de la pivniţă liderul pedelist a fost generată de afirmaţia candidatului Geoană precum că, în marea risipă de bani care face ţăndări amărâtul nostru buget, gologanii agriculturii au fost păpaţi la transporturi. Nu-i aşa, sare ca ars Berceanu. Domnul Berceanu are dreptate.

Banii transporturilor n-au fost daţi agriculturii, dovadă clară fiind falimentul miilor de mici fermieri din România, iar cei ai agriculturii n-au fost daţi transporturilor, dovadă stând deraierile săptămânale şi zilnice de trenuri care-o iau pe arătură. Cert e că banii s-au dus şi dintr-o parte, şi din cealaltă şi doar domnul Berceanu ştie prin ce reţetă s-a ales praful de ei. Pentru atâta lucru să-l faci însă porc mincinos pe un candidat la Preşedinţia României?

Nu un simplu porc, ci un porc degradat, prin cusurul de a fi mincinos, chiar din calitatea lui de porc. Dacă, să zicem, domnul Berceanu era nu la PD-L, ci la PSD, că tot se trag din acelaşi trunchi geto-dac fesenist, şi-l descoperea pe domnul Băsescu, scuzaţi, minţind? A promis românilor că vor trăi bineeeeee, un bine lung cât un cârnat umplut cu aer. Sigur, domnul Berceanu n-ar fi ezitat să-l numească pe preşedintele nostru porc mincinos.

Eu unul nu mi-aş putea îngădui să-l numesc astfel pe domnul Băsescu, în pofida prolificei sale îndemânări în exerciţiul minciunii. Iată un exemplu mai mărunt. Preşedintele, pus în faţa unei dovezi indubitabile că a plesnit un copil, zice că poate ăla mic l-o fi înjurat, o fi vorbit urât. Seara însă are revelaţia că n-a bătut în viaţa lui un copil, că nu şi-a cârpit nici măcar nevasta. Sprijinindu-se pe atâtea mărturii şi dovezi, domnul Berceanu, sigur pe el ca orice neam prost ajuns putred de bogat (l-aţi văzut persiflând ziariştii la ieşirea din Ministerul Internelor), n-ar fi ezitat să-l numească pe adversarul politic Băsescu "porc mincinos", ceea ce eu, fireşte, nu cutez.

Aş fi spus că preşedintele eludează adevărul, că uneori-adeseori ne tratează ca pe nişte înapoiaţi mintal, dar nu i-aş fi zis în ruptul capului porc mincinos. Iată însă că unul dintre cei mai guralivi politicieni ai ţării o face. E drept, nu la adresa domnului Băsescu, ci a adversarului acestuia, domnul Geoană.

Campania aceasta, care nici măcar nu s-a încheiat, este unică nu numai prin uriaşele sume de bani zvârlite cu lopata în dreapta şi în stânga, ci şi prin coborârea la cel mai jegos limbaj. Ministrul Berceanu a atins, prin porcismul înjurăturii adresate candidatului Geoană, culmile abjecţiei. Doamna Udrea, femeie cu genţi scumpe şi duble responsabilităţi ministeriale, a intrat într-o zi în direct într-o emisiune radiofonică şi s-a pus, la adăpostul unui nume fals, pe lăudat.

Pe cine lăuda anonima Udrea? Pe ministresa Udrea. Întrebată de reporteri dacă ea a fost cea care era, a zis că nu ştie, fiindcă a fost în concediu. Păi, şi de pe Himalaya poţi suna unde ai chef. Cum ar fi numit-o domnul Berceanu, imaginat în altă tabără politică, pe doamna Udrea prinsă cu minciuna? Porc mincinos sau, mă rog, respectând delicata împărţire pe sexe, scroafă mincinoasă? Eu n-aş coborî aici.

Domnul Berceanu însă, adept al reînnoirii clasei politice, şcolit la sorbonele băsesciene, i-ar fi zis-o fără ezitare într-o conferinţă de presă anume organizată şi la o emisiune de televiziune în direct şi la o oră de vârf.

Nu ştiu cine va câştiga alegerile şi aproape că nu mai contează, în condiţiile în care ambii candidaţi au câte 5.200.000 de voturi, cu o departajare nesemnificativă ca voinţă a naţiunii. Ştiu însă că, mai mult decât oricând, politica şi-a arătat azi faţa hidoasă. Râia s-a întins şi spre lumea cărturărească. Un anume domn, stilat cândva şi prizonier al temelor filosofice mari, dă interviuri despre felaţie. Fireşte, într-o lume în care graţiile marelui licurici sunt obţinute prin astfel de reţete, subiectul poate fi discutat. Dar parcă prea ne-a cotropit literatura politică de closet, chiar şi în forma ei orală. Academiile s-au închis. Trăiască bodega, unicul furnizor de politicieni de succes.