Depozitele bancare intraseră pe trend descrescător în mai 2015, dar scăderea TVA la alimente şi, implicit, majorarea venitului disponibil le-au repus pe tendinţă ascendentă în iunie.
Acesta este, însă, tabloul mare, fiindcă dacă 7% din deponenţi au 90% din economisiri, e limpede că la restul se află doar 10%. Şi fireşte că această zecime nu e distribuită uniform, astfel se explică nivelul atât de mare al creditelor neperformante. Ceea ce trădează starea de supraîndatorare a menajelor. Doar pentru una din 7 gospodării cheltuielile curente nu pun probleme, confirmă datele INS.
Dar, chiar dacă respectivele persoane sunt datoare peste limita capacităţii de a returna împrumuturile primite, ele-s taxate cam la fel cu celelalte, ceea ce le amplifică starea de îndatorare deja existentă. De ce aduc în discuţie această chestiune? Fiindcă statul a erodat veniturile mici cu taxe ca să se împrumute el mai puţin şi datoria publică să rămână sub pragul de alertă de 40% din PIB. Adică, macrostabilitatea şi ratingul investiţional s-au atins cu riscul sacrificării microstabilităţii.
Deoarece taxele, când devin mai mari, constrâng populaţia să compenseze povara cu credit, mult devenit neperformant. Cu alte cuvinte, datoria publică stă bine, pentru că stă prost cea a familiilor.
Iată de ce trebuie să se micşoreze impunerile fiscale şi să se obţină echilibrul şi la nivel microeconomic. Fiindcă e necesar ca politicienii să fie educaţi şi responsabili. În caz contrar, ei generează riscuri sistemice.