Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mai ca as pune pariu ca pe agenda lui Traian Basescu figura ca, dupa revenirea infoiata de la Chicago, sa dea o fuga in Afganistan, sa le explice el pe indelete trupelor romanestice grija are de ele si cum va fi misiunea lor pana la retragerea din decembrie 2014, urmand apoi alte genuri de actiune (asistenta, instruirea fortelor locale), fireste, cu efortul financiar aferent. Spre ghinionul lui, premierul Victor Ponta i-a... furat chitfeaua, plecand el intr-o vizita-fulger la militarii romani din Afganistan.
Nu se intrevede catusi de putin elucidarea conflictului Ponta - Basescu. Pana si la Chicago, cu ostentatie si gesturi bune la mahala, presedintele a tinut mortis sa arate ca el e piua intai, iar ministrii romani pot fi ignorati sau tratati de el ca niste momai. N-ar trebui trecut cu usurinta nici peste lejeritatea cu care Traian Basescu uzeaza de termeni care, mai ales in relatiile externe, nu sunt chiar recomandabili. Cand e vorba de tratate si parteneriate, cuvinte ca "definitiv" sau "perenitate", ca niste chingi asumate pentru vesnicie, nu-si prea au rostul, putand fi evitate printr-un limbaj mult mai elegant si mai elastic.
Faptul ca premierul parea ca ar fi cedat, anuntand ca, pe 23 mai, la Bruxelles va merge presedintele, ca tot nu se reprezinta decat pe sine insusi, iar respectiva reuniune a Consiliului European nu va aborda chestiuni economice care sa angajeze Guvernul, nu a fost catusi de putin un real armistitiu. Dimpotriva, diferendumul s-a acutizat si institutionalizat, Ponta precizand apoi ca, in numele Cabinetului, va solicita Parlamentului sa transeze chestiunea mandatului si reprezentarii nu doar la 28 iunie, ci si ulterior. Mai mult, si ii dau dreptate, a negat o eventuala implicare a Curtii Constitutionale, cu atat mai mult cu cat implantatul acolo al Presedintiei, chiar presedintele CCR, Augustin Zegrean, se si antepronuntase, desi insasi legea nu-i permitea si Curtea nici nu fusese sesizata.
Tevatura iscata de incapatanarea unui om de a nu-si intelege limitele constitutionale, de a canta in falset melodii dupa care sa joace toate celelalte institutii esentiale ale statului de drept, capata accente grotesti si ne face de ras si mai mult, daca se mai putea, in strainatate, in forurile internationale. N-as spune ca intamplator purtatorul de cuvant al Consiului European a anuntat ca Romania are acolo un singur scaun, si numai unul.
Ca in tara presedintele da adesea cu batul in balta, ca se crede singurul creier vizionar al tarii, ne-am obisnuit, si rau am facut. Pentru ca a inceput sa le debiteze necontrolandu-se si cand, dupa cum sustine, reprezinta peste hotare tara. E notoriu cinismul cu care, acum doi ani, le recomanda profesorilor, medicilor si altor romani ca, daca nu le convine viata de mizerie de acasa, sa plece unde-or vedea cu ochii. Sa-l fi tras consilierii de maneca, sa-si fi dat singur seama ca e inadmisibila o asemenea optica? Nici vorba. Pana si la Chicago, intrebat de un roman ce argumente i-ar da ca sa revina acasa, "presedintele tuturor romanilor" i-a raspuns hahaind ca-i da el cel putin unul ca sa ramana acolo. Ideea pe care nu s-a sfiit s-o reia pe Aeroportul Otoperni, cand s-a intors, declarand ca-i admira pe romanii din SUA care "iau fiecare soarta in maini si nu asteapta nimic de la stat".
Spre deosebire, nu-i asa?, de romanii ramasi acasa, niste "tampiti" si niste "puturosi", care continua sa creada in Constitutie si in faptul ca, totusi, statul e obligat sa creeze tuturor conditii spre a trai, a munci si a avea o viata decenta. Desigur, e vorba de acel stat social pe care Traian Basescu il vrea cu invesunare distrus. Dar pe care - alegerile parlamentare recente din diferite tari o confirma - natiunile Europei si-l revendica.
