Povestea puterii fără sfârșit și a trădării fără de moarte

Liberalii nu au nevoie de dușmani. Vorba lui Vintilă Brătianu, se au pe ei înșiși.

În mai puțin de un an, PNL a interpretat singur toate rolurile din circul politic și a început cu un număr nemaivăzut până acum: alternanța la guvernare, de la el tot la el. Sigur că s-au mai pomenit schimbări de guverne venite de la același partid. Dar vânătoarea de oameni în administrație, deși ești tot tu la putere, asta merită un loc în programul partidului, ca să nu se piardă.

Dar ce ne-au arătat liberalii cu adevărat important despre politică vine din sfâșierea la scenă deschisă pentru șefia partidului. Încăierarea dintre cei doi capi PNL seamănă cu lupta din poveste, în care Zmeul îl trântește pe Prâslea de intră în pământ până la genunchi, Prâslea se ridică și îl trântește pe Zmeu până la brâu. În acest timp, partidul se duce și el sub 20%, dar nimănui nu pare să-i pese, și chiar asta este lecția predată de liberali. 

Scopul unui partid este să ajungă la putere, ca să conducă țara conform propriei doctrine. În mod normal, cam ăsta ar fi și scopul politicienilor. Numai că politicienii păcălesc și politica. Ei au observat că rangurile superioare din partid te țin tot timpul la putere. Toate figurile importante din politică sunt în Parlament, Europarlament, CJ-uri sau primării. Pentru ei, a ajunge la guvernare este doar un bonus pe care îl împarți cu nepoțeii. De aceea, „viața de partid” înseamnă, în general, o sfâșiere continuă pe locurile de sus. 

Practic, PNL ne spune acum povestea puterii fără sfârșit și a trădării fără de moarte.