De mai multe ori după venirea sa la Cotroceni am reproşat preşedintelui Traian Băsescu faptul că nu poposeşte şi în întreprinderi, în oraşele uitate de Dumnezeu şi la sate, ci doar în locuri cu mulţimi strânse la sindrofii: serbări câmpeneşti, iarmaroace, hramuri.
Pentru un şef de stat, popasurile acolo unde se munceşte sau se trăieşte viaţa chinuită de victimă a capitalismului nostru sălbatic ar fi un prilej de a şti România reală. În acelaşi timp, chiar dacă şeful statului n-are prerogative pentru a-i scuti pe locuitorii unei străduţe bucureştene să ia apă, cu găleata, de la cişmea sau pe locuitorii unui cătun să înoate în noroaiele uliţelor nici măcar pietruite, prezenţa unui Înalt demnitar la faţa locului ar mai îndulci din chinul care e pentru mulţi tranziţia nesfârşită din România. Sub acest semn, predecesorii lui Traian Băsescu – Ion Iliescu şi Emil Constantinescu – au făcut multe vizite de lucru prin ţară.
Începând de luni, 17 noiembrie 2008, Traian Băsescu a întreprins un veritabil turneu pe la câteva mari obiective economice din ţară. Motivul invocat de domnul preşedinte?
Să cunoască la faţa locului problemele Crizei cu care se confruntă companiile respective în vederea discuţiilor cu viitorul guvern.
Mă număr printre gazetarii care iau în serios declaraţiile lui Traian Băsescu.
Deşi domnia sa n-a fost mai explicit, am înţeles că ne propune următoarea interpretare a vizitelor de lucru în ţară:
Dat fiind că viitorul premier nu numai că nu e în activitate, dar nici măcar nu se ştie cine va fi, Traian Băsescu a socotit că e de datoria sa să meargă în locul lui prin ţară pentru a strânge date şi impresii privind problemele generate de Criză marilor obiective economice. După ce noul premier se va instala, Traian Băsescu îi va înmâna Raportul de teren, primind în schimb mulţumiri pentru osteneală.
O astfel de ipoteză ne-ar obliga să salutăm vizitele lui Traian Băsescu prin ţara devenită – vorba propagandei ceauşiste – biroul de lucru al preşedintelui. Ea ar justifica şi banii de la Buget cheltuiţi de Traian Băsescu pentru acest turneu, dat fiind că domnul preşedinte a călătorit pe banii Preşedinţiei şi nu ai săi, personali.
Din nenorocire, realitatea, cruda realitatea ne dezminte. Declaraţiile de pe parcursul turneului, conţinutul discuţiilor ne dezvăluie că Traian Băsescu nu s-a mulţumit să se documenteze pur şi simplu, ci, peste tot, a vorbit în numele viitorului guvern. La Uzinele Dacia Mioveni, preşedintele a invocat măsuri precum creditarea de către stat a furnizorilor pentru Dacia.
La şantierul Naval Constanţa, Traian Băsescu a declarat că viitorul guvern va trebui să găsească soluţii, împreună cu băncile, pentru ca finanţarea contractelor în execuţie şi a contractelor pentru anii viitori să continue. La Şantierul Naval Mangalia a fost invocată implicarea guvernului prin susţinerea programelor de pregătire profesională.
Vizita la Upetrom din Ploieşti i-a dat posibilitatea să declare că viitorul guvern va sprijini menţinerea locurilor de muncă.
Aşadar, domnul preşedinte nu numai că a aflat problemele, dar a şi găsit soluţiile.
Soluţii pe care va trebui să le transpună în practică viitorul guvern.
Şi pentru ca să nu mai existe o urmă de îndoială în ce priveşte intenţia sa, domnul preşedinte a găsit de cuviinţă să transmită viitorului guvern soluţiile sale, văzute ca Soluţii unice, infailibile chiar, într-o conferinţă de presă ţinută luni la Cotroceni.
Numai că această pretenţie ridică unele probleme. Soluţiile de contracarare a crizei sunt – o ştie până şi un student repetent de la ASE – soluţii la nivelul întregii ţări. Şi mai ales soluţii care nu se găsesc la faţa locului, din realitatea aparte a fiecărei întreprinderi, ci la nivel central, din realitatea întregii ţări.
Luni seară, Traian Băsescu ne-a dezvăluit că soluţiile domniei sale sunt rezultatul exclusiv al vizitelor de lucru. Poate fi însă rezolvată o Criză de complexitatea celei care va zgudui România doar în urma unor constatări făcute la faţa locului de, după cum ne-a mărturisit însuşi vorbitorul, un inginer?
În găsirea soluţiilor anticriză sunt antrenate în toate ţările lumii batalioane de specialişti care lucrează şi cu date la nivel naţional. Traian Băsescu vrea să ne convingă că domnia sa poate ţine locul acestor specialişti. Un efort pe care l-a făcut şi Nicolae Ceauşescu. Numai că una dintre criticile aduse fostului preşedinte după 1989 s-a referit şi la năravul de a decide măsuri la nivel naţional pornind de la simplele sale constatări la nivel local. Dacă întâlnea în Maramureş cetăţeni purtând pe cap ceva numit clop, Nicolae Ceauşescu indica măsuri ca toţi cetăţenii României să nu mai poarte clop, fără a ţine cont că în restul ţării cetăţenii purtau şepci şi pălării.
(Va urma)
Citește pe Antena3.ro