Punctul pe Ei: Când câinele de pază devine maidanez de pripas

Veselarii fotbalului fac eforturi disperate pentru a mai degresa, atât cât e posibil, troacele pe care miniotul din fruntea FRF le jegoșește cu mare talent. Dar e greu. Fiindcă politrucul ferefist este extrem de productiv și oricând capabil să învingă orice invenție menită să-l păstreze oarecum mai curat, mai plăcut uscat. Pe-ăsta n-ai cum să-l dregi. La el damful incompetenței este atât de convingător încât nu-l poți estompa nici cu cele mai ale dracului parfumuri. Omul n-ajunge la bine nici din greșeală. Altfel, după preluarea puterii, te-ai fi așteptat ca numărul susținătorilor săi să sporească. Dar realitatea nu confirmă această variantă. Ba, mai mult, au început să ia distanță față de gafele zburleanului chiar și aceia care, inițial, își activaseră naivitatea de a crede în propaganda mincinoasă a politrucului. Foarte mulți dintre cei care-i rămân aproape cu încăpățânare sunt forțați doar de interes sau de incapacitatea de a evalua corect realitatea de fapt.

Trupeții care țin cadența neghioabă a miniotului nu sunt recrutați doar din fotbal sau din dregătorii administrativ-politice. Acestora li s-au alăturat și câțiva trebălăi de prin presa sportivă. Unii, conștiincioși și-atât. Alții, amatori de fleică grețoasă plus garnituri extra. Opțiunea acestora, indiferent de motivație, este asumată personal și fără drept de apel. Fără drept de apel atâta vreme cât ei nu activează influențe în zona de activitate pe care au acceptat s-o părăsească, câtă vreme ei nu amesteacă noua fișă a postului cu cea la care au renunțat. Fiindcă, într-o atare situație, câinele de pază devine maidanez de pripas.

Nu am fost surprins să aflu fel de fel de micuți dornici să activeze colaborarea absconsă cu ai lor colegi deveniți ferefiști prin transfer. Respectul acestora față de numărătorii de cornere (Boanchișe, acceptă-mi preluarea) e pe atât de nevinovat pe cât e de inofensiv. Nici prestațiile editorialiste ale unor paraleli cu sportul nu m-au lucrat la deranj. Îl lași în nevoile lui pe Tudor Octavian de vreme omul e bântuit doar de o blândă rătăcire prin sport. Nici Mariei Andrieș nu-i poți face cine știe ce reproșuri. Pot crede că ea a dezvoltat sentimente materne față de presa sportivă de-ndată ce a crezut, cândva, că finlandezii vor accepta o premiere sportivă pentru care Gigi Becali a fost condamnat. Mă surprinde însă analiticul Cătălin Tolontan. Perorațiile lui despre predarea democratică a puterii, despre nou și vechi, despre răi și buni sunt năclăite într-o confuzie de toată splendoarea. Mă rezum la această observație și-l invit să reia tema. Poate îi iese altfel dacă va fi mai îngăduitor cu gramajul și dacă va privi mai atent la calitatea mărfii. Asta, așa, ca să nu mai creadă lumea despre el că s-a născut bătrân.