Aș vrea să odihnesc la umbra deontologelii pe care duiumul de pleonastici o mai numesc și profesională. Aș vrea să cred că justiția e brici. Dar nu pot. Nu pot să nu dau dreptate suspicioșilor care nu dau doi bani pe lozincile referitoare la imparțialitate și etică, la valori și principii, la orbire și la alte dude. Fiindcă realitatea ne prinde din urmă cu argumente extrem de convingătoare. Așa de pildă, Curtea de Apel și-a motivat sentința de achitare obsevând nereguli în parcursul prealabil al repectivului demers juridic. În baza acestei motivări, în baza acestui document, Dan Tănasă, responsabilul unei societăți civice, a sesizat inspecția judiciară. Iar răspunsul sesizaților este demn de toată amețeala. Doamna Carvelos girează prin semnătura proprie și personală buna purtare a subordonaților cuplului Stanciu – Kovesi. Aceeași inspecția judiciară nu contrazice însă nici verdictul Curții de Apel. Ceea ce, altfel spus, ar însemna că dreptatea este totuna cu nedreptatea, că între pușcărie și viața în libertate nu există nicio diferență.
Cazul Rarinca are caracteristici individuale. Însă alăturarea acestei spețe multitudinii de realtăți revoltătoare cu care ne confruntăm în ultima perioadă de timp generează o întrebare absolut justificată. Când se va face dreaptă justiție și în justiție?
Citește pe Antena3.ro
