Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tovarășa DNA e parfumată cu abnegație și talent din cap până-n picioare. Tovarășa DNA e absolut cuceritoare. Iar faptul că neaoșii nu sunt capabili să vibreze corespunzător la farmecele profesioniste ale mândruței nici nu mai contează. Fiindcă îi știm pe cârcotași. Așa e ei. Lucrați de invidie și nerecunoscători. Dar nu-i bai. Străinătățurile, sensibiloase rău de tot la performanță, compensează cu vârf și îndesat efectele râiei natale.
Americanii au văzut în șefa DNA, la un moment dat, femeia anuală. Emceviștii, mai nou, au fruntășit și ei activitatea remarcabilei. E drept că înalții europeni n-au cutezat să așeze DNA chiar în fruntea fruntașilor. Dar, printr-un remarcabil efort de îngăduință, au inventat pentru DNA un loc fruntaș în plutonul codașilor. Și caracterizez acest efort ca fiind remarcabil deoarece, prin argumentarea respectivei poziționări, alcătuitorii clasamentelor au acceptat până și riscul de a se autoaccidenta în confruntarea cu logica elementară.
Nu intrăm în amănunte care ar putea încărca prea mult observația. Ne rezumăm la a constata că monitorii europeni își permit să contabilizeze, la capitolul reușite ale anticorupției în 2015, diagnostice încă nevalidate de instanțele de judecată. Gest pe care și-l pot permite doar repetenții în materie de drept. Și pentru ca tortului să nu-i lipsească bomboana, aceiași monitori trec cu vederea, nonșalant, marile nereușite. Se face spectacol din prezumtiva șpagă de o sută de mii de euro cu care și-ar fi umflat falca Ponta. Se face spectacol și din coloanele cu girofar ale nereușitului de Oprea.
Dar mulții ăia care au cărat prin cele străinătățuri sute de milioane și miliarde de euro rezultate din jaf (multi)național sunt protejați de o expectativă aproape eternă și mai mult decât suspectă. Să înțelegem că generalul de duzină a atras atenția hărnicoșilor de la anticorupție doar prin girofar? Și să mai înțelegem că nesfârșitele coloane de tiruri care au tot cărat pădurile României către destinații de aiurea au fost lăsate în plata domnului doar pentru că jăpcarii ordinari n-au avut obrăznicia de a semnala jaful prin girofar? Răspunsurile la aceste întrebări se impun de la sine. Iar aceste răspunsuri caracterizează cum nu se poate mai bine situația de fapt și nu acea realitate zugrăvită mincinos de rapoartele unor venetici.
Capitolul criticilor severe, un capitol mult mai amplu din raportul MCV, conține un evident împrumut de suspine preluat de la pârâcioșii tradiționali. N-am nominalizat-o pe Monica Macovei fiindcă or mai fi și alții. Chestia cu nerespectarea independenței justiției atinge din nou culmi paranoice. Să nu zică vreun românaș ceea ce confirmă nenumăratele verdicte CEDO fiindcă e de jale. Și presa e dată dracului. Presa e otrăvită atunci când nu este obedientă. Atât și nimic mai mult. Între cele două variante adevărul devine chiriaș condamnabil.
Premierul și președintele Senatului sunt puși la zid atunci când formulează critici la adresa justiției chiar dacă aceleași critici răzbat și dinspre Asociația Magistraților, dinspre Asociația Procurorilor sau dinspre Uniunea Națională a judecătorilor din România. Câmpul tactic (formularea vine chiar din interiorul fenomenului) beneficiază de acea protecție europeană în care informația distorsionată are rol bine determinat. Rol pe care îl slujesc lăudații raportului MCV, rol cu care nu sunt de acord criticații din același raport. Iar diferența o face acceptarea sau nu a colonizării României.
