Ficțiunea nu mai reprezintă în România apanajul creatorilor cu imaginație bogată. Gimnastica minții a fost trimisă în șomaj de rătăcirea naturală în care împuterniciții vremii performează exemplar. Așa se face că zicerea aceea cu viața bate filmul are justificare tot mai consistentă. Din păcate însă întâmplările cu care ne petrecem la tot pasul nu pot face concurență decât filmelor cu proști.
Metisajul politic constituie una dintre puiernițele în care s-au învigorat exemplare bulistice de toată fala. Nu au ei habar de stânga, n-au habar de dreapta, dar fiindcă le place ciolanul culisează în neștire pe centrul frivol. Liberalii și democrații s-au băgat în pase copartinice pentru a prelua puterea. Dar refăcuții n-au cu ce. Tandemul Blaga - Gorghiu pedalează la o bicicletă fără lanț și abia așteaptă să fie depanați de vreo reorientare a... interesului național. Dar chiar dacă generalii nu vor întoarce armele, nu cred că așteptarea iohanniștilor va fi zadarnică. Fiindcă am mare încredere în PSD. Social-democrații au demonstrat în timp că sunt capabili să se învingă și prin forțe proprii atunci când nu au adversar. Alegerile de duminică par să constituie primul pas în acest sens. Mă refer la faptul că am asistat, cu acest prilej, la un exercițiu democratic absolut seducător. Toți membrii PSD, cu cotizația plătită la zi sau nu, au fost invitați cu generozitate la urne. Numai că această maximă lărgire democratică s-a produs după ce lista candidaților a fost redusă de șefia restrânsă a partidului la un singur condamnat la... câștig: Liviu Dragnea. Corect, nu? Păi ce s-ar fi ales de bietul partid dacă bezmeticii de la urne ar fi avut posibilitatea să opteze și dacă te-ai fi trezit, eventual, cu vreun Șerban Nicolae în fruntea PSD. S-ar fi dus dracului toată strategia pusă la cale de vajnicii tovarăși. Fiindcă Șerban Nicolae n-are învățătura cârdășiilor de tot felul, nu pare a fi manevrabil și nici nu a fost citit de adversari prin cine știe ce lecturi cu iz penal.