Punctul pe Ei. Prostia a făcut nudism în Parlamentul României

Dictatura mediocrității a furajat exemplar intenția lui Iohannis de a avea un guvern al său. Păcăleala cu tehnocrația a mers ca unsă. Sunt convins însă că imobiliarul de la Cotroceni n-ar fi fost capabil să imagineze pe cont propriu scenariul acestei reușite. Dar nu-mi propun acum să discut despre potențarea externă a prezidentului și nici despre decontarea ulterioară a acestor manevre. Fiindcă vom avea mult timp de aici înainte, foarte mult timp în care să îndurăm consecințele unui astfel de aranjament. Deocamdată prim-planul politrucelii natale este confiscat de mascarada formării și instalării guvernului care-l are ca prim-desemnat pe Dacian Ciloș. Mascaradă în cadrul căreia datul în gropi a devenit sport național. Daciada tehnocrației a potențat penibilul către performanțe absolut mondiale.

Domnul Euro-desemnat a împachetat în programul său de guvernare fel de fel de lozinci de genul ”noi cu mușchii ca oțelul vom culege mușețelul”. Dar când a fost întrebat cum își propune să desțelenească guvernarea a rămas în pană de explicații, dând vina pe perspectivă: Vom vedea. O altă miciună cu care domnul Cioloș și-a dat în cap de bună voie a fost aceea că și-a format echipa ministerială pe proprie răspundere. Iar atunci când a aflat, grație feisbucelii, cine este nea Fiță de la sănătate s-a șters la creație cu mâna goală. Fără șervețel. Dar și mai tare și-a luat-o desemnatul de la notoria Guseth. Rezidentul de la sănătate avea totuși chiloții pe el în postăcelile care l-au răsturnat. Doamna de la justiție, în schimb, a făcut nudism în Parlament. Și-a etalat incompetența la pielea goală. Mai ceva ca-n Vamă.

Nonguvernamentala Guseth are totuși un merit. Un mare merit. Acela că, deși repetentă, a trecut clasa. Și astfel i-a târât în repetenția ei și pe mozoliții disciplinei de partid. Majoritatea trupeților comandați de Dragnea, Gorghiu, Blaga și Oprea au votat tovărășește. Cu ochii-n iezle și cu sentimentul datoriei împlinite. Numai că, în miez de noapte, Cioloș a risipit întunericul (omul are oricând șansa să-și revină!) și a desemnat un alt candidat la justiție. Decizia lui Dacian Cioloș, dicolo de raparația care-l privește în mod direct, are și meritul că atrage atenția asupra democrației de turmă care persecută Parlamentul nostru cel de toate zilele. Iar în acest context am fi nedrepți dacă nu i-am menționa pe cei câțiva parlamentari care n-au acceptat aranjamentele mârșave. Ei sunt cei de care se mai leagă o urmă de speranță, ei sunt cei pe care aprecierea noastră nu-i ocolește.