Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Adoptarea sau nu a noului cod fiscal a îndrăcit rău de tot disputele politice care persecută biata Românică. Deși forma finală a acestei inițiative legislative poartă amprenta unei largi dezbateri în mediile de specialitate, deși acest cod a fost girat de o unanimitate parlamentară, frâna cotrocenistă a răsucit produsul în vrej. Klaus Traian Iohannis a împrumutat din apropierile sale interne și extene refuzul categoric de a promulga noul cod fiscal.
Gestul președintelui nu are darul de a mai surprinde. La fel a procedat el și atunci când a avut sub pix codul silvic. Atunci însă, după ce avorbit despre nepromulgare și despre nesupunerea obraznică a României față de oarece impuneri externe, refuzul prezidențial s-a ofilit. Fiindcă era prea de vacă să girezi defrișările sălbatice practicate de niște venetici încârdășiți cu șpăgarii autohtoni. Mai mult, după foarte scurt timp, cu o seninătate aproape odihnitoare, Iohannis s-a autodenunțat, propunând ca protejarea pădurii să intre în sarcina CSAT.
Fermitatea președintelui în refuzul de a promulga noul cod fiscal promite de-acum o rezistență bine antrenată. Defrișările fiscale sunt mult mai sofisticate decât defrișarea codrilor. Și, în consecință, motivarea refuzului de a promulga codul fiscal poate fi ambalată în justificări a căror parșivenie este mai greu descifrabilă pentru publicul larg. Nedumerirea generală este provocată de această dată doar de faptul că Iohannis spune nu acolo unde parlamentarii partidului său au spus da, nedumerirea generală este provocată de faptul că Iohannis se opune unor măsuri care au figurat chiar în promisiunile sale electorale. Iar motivarea refuzului este năucitoare. Președintele și liderii PNL, reuniți post-refuz în aceeași comuniune de cuget și simțiri, susțin că respectivul cod este unul foarte bun. Dar că se tem de felul în care prevederile acestui cod vor fi transpuse în practică de coaliția aflată la putere.
Temerile opoziției sunt justificate câtă vreme puterea s-a reamarcat deseori prin tentația unor derapaje condamnabile. Dar aceste temeri nu pot justifica refuzul de a promova o lege bună. Legea, dacă-i ea bună, trebuie adoptată. Iar opoziția nu are decât să-și urmeze menirea de a veghea la corecta ei aplicare. Dacă teama îi paralizează pe politicieni aceștia n-au decât să tragă puțin pe dreaptă pentru a-și crea timp de reflecție. Apoi să răspundă la o întrebare simplă. Ce-ar fi însemnat dacă țăranul român n-ar mai pornit niciodată la arat de teamă că i-ar obosi cumva boii?
Citește pe Antena3.ro
