Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Organele abile ale statului s-au angajat cu hărnicie stahanovistă în defrișarea pârloagei politice. O țin ele din victorie în victorie și tot nu se potolesc. Gladiatorii din justiție poartă de această dată pe scut mecla lui Liviu Dragnea. Înalții de la Curtea de Casație și Justiție îi dăduseră președintelui PSD, în 2015, pe bază de referendum, un an cu suspendare și trei ani de încercare. Supremii conduși de Livia Stanciu au corectat definitiv (nici nu se putea altfel) blândețea primei instanțe. Dragnea și-a luat acum doi ani cu suspendare și o perioadă de încercare cât un ciclu electoral, adică patru ani. Motivarea condamnării liderului PSD pare una scremută rău de tot și, în consecință, ne protejăm prin superficialitatea de a o considera corectă. Preferăm să asistăm la spectacolul creat de unda de șoc a acestei condamnări pentru ca astfel să aflăm cine ne sunt iubiții conducători.
Adversarii politici ai pesediștilor se bucură ca de Ignat atunci când fleica răpusului promite îndestulare grețoasă. Nu mai sunt ei preocupați de forțarea aparențelor, nu se mai chinuiesc să pară ceea ce nu sunt și încearcă să păcălească distanța față de șanț doar prin condamnarea condamnatului. Dar și mai penibili decât penibilii din opoziție sunt oportuniștii din gașca pesedistă. Lichelele care până mai ieri salivau elogii la adresa liderului au făcut acum bot pentru că Dragnea nu renunță la osul care le-ar mai întrema și lor parvenitismul. Partitura penibilului nu-l ocolește însă nici pe el, ultimul răpus al justiției. Președintele PSD afirmă sus și tare că este nevinovat. Așa o fi. Dar de la prima condamnare și până acum nu știu ca Dragnea să-și fi folosit bărbăția în tentativa de a-și demonstra nevinovăția. Dimpotrivă. A stat la cutie și a risipit aiurea unguente de băiat bun în relația cu acuzatorii săi. Iar acum constată cu tristețe că unsorile adversarilor au fost mult mai eficiente decât alifiile sale.
Prefăcându-ne că părăsim sfera politicului să-i observăm puțin și pe independenți. Iohannis a fost trezit cu câteva zile în urmă de o hărnicie a discursului absolut surprinzătoare. Și a cheltuit el toată energia de care este capabil pentru a o elogia pe deja elogiata doamnă Kovesi. Apoi, obosit de-atâta elocvență, a uitat că este al tuturor românilor și a făcut recomandări partinice referitoare la necesitatea retragerii din scenă a președintelui PSD. Oare președintele, aflat în oarece criză imobiliară, folosește și el unguente model Dragnea? Dacă-i așa, e degeaba. Fiindcă independența justiției nu se lasă copleșită de astfel de drăgălășenii. Este adevărat că adierea unor denunțuri pare uneori mai convingătoare pentru DNA decât adevăratele revărsări ale unor denunțători. Dar justiția nu-i selectivă. Nu, Doamne ferește! Doar întâmplările pot fi selective până la un moment dat.
Citește pe Antena3.ro
