Purtatoarea de cuvant a mortului

LA BUDAPESTA, intr-o carciuma, am conversat cordial cu un turc vreme de cateva minute bune, eu vorbind numai romaneste, el numai turceste.

Ne-am zis unul altuia tot ce aveam pe suflet, iar dupa ce ne-am terminat spovedaniile ne-am strans mana si asta a fost tot. Problema e cum de-am putut sa ma fac inteles cu un strain, dar cu multi romani sa am in permanenta sentimentul ca si atunci cand ne dam "Buna ziua" vorbim limbi diferite?

"EU AM UN PRINCIPIU - spune un necunoscut - sa nu fiu calcat pe bataturi, ca fac urat." A doua zi, ma abordeaza la fel "Eu am un principiu", dar continua cu altceva: "… sa nu pupi acolo unde ai scuipat". Si tot asa, in fiecare zi. Normal ar fi sa zica: "Eu am un principiu: in fiecare zi, alt principiu". Daca m-ar intreba: "Dar tu ce principiu ai?" as ridica din umeri. Am si eu niste principii, insa n-am stat niciodata sa mi le clarific. Toti avem cateva principii, conform cu care traim. Sunt in fiinta fiecaruia din noi, nu in vorbe.

IN ZILELE DE DUPA moartea suspecta a unui om cu bani, avocata acestuia a cuvantat despre tot felul de chestii la mai multe canale tv. A fost purtatoarea de cuvant a mortului. Indecenta mai mare nici ca se poate: sa te dai important in seama cuiva, care s-a sinucis nemaiavand nici un motiv suficient de important ca sa nu-si puna capat zilelor.

LA O NUNTA CU ORASENI, intamplata undeva, la un hotel satesc, vremea, care s-ar fi cuvenit sa fie frumoasa, fiindca venea luna mai, a fost infecta: ploaie, frig si nici un loc unde sa te incalzesti. Sub rochiile lor elegante si subtiri femeile si-au indesat ce s-a gasit in camere: pijamale, camasi de ale barbatilor, prosoape si chiar cearsafuri prinse cu ace de siguranta. Si tot elegante erau. Insa cu o eleganta minata de unele umflaturi suspecte. La masa, a fost destul ca una din doamne sa spuna "Ia uitati ce am pe dedesubt!", cumva revoltata, dar mai mult amuzata, ca toate celelalte cucoane si-au facut numarul. Una ii luase sotului izmenele, alta era impachetata pe pantec si-n chiloti in ziare. "Ce ziare, ce ziare?!", s-a interesat cu o nuanta lubrica in glas unul din barbati. Raspunsul femeii, desi in aparenta lipsit de orice conotatie sexuala avea, in felul in care era inganat, ceva dintr-o provocare erotica lipsita de echivoc: "Ei, de astea, locale".

TIGANUL CARE, IN 1954, imediat dupa moartea lui Stalin, spunea ca n-o sa mai fie nici un razboi mondial, dar o sa fie o lupta pentru pace de-o sa ne ia dracu’ pe toti.

PE O STRADA CU NUME DE LIVADA din zona Garii de Nord, un cetatean, care si-a renovat casa, a ridicat la strada un gard ca de cetate, inalt si inexpugmabil, in spatele caruia abia de banuiesti ce fel de locuire ar putea fi. Ca si cum asteptau semnalul unuia mai motivat decat ei, o multime de vecini si-au inaltat si ei garduri de beton de doi metri si mai bine, cu porti de fier incastrate zdravan in zid. Oamenii se tem de hoti, dar nici mie nu-mi vine sa merg prin fata caselor lor. Intr-o zi, am stat si m-am uitat ce fac trecatorii. Toti, cand ajunge in dreptul siragului de cetatui o taie scurt spre celalalt trotuar.