Răutatea şi egoismul semenilor noştri

Mama Natura si-a facut de cap in Capitala, oferindu-le bucurestenilor o iarna abundenta in zapada, cum n-au avut de foarte multi ani. Copiii s-au bucurat, adultii au injurat, patronii firmelor de deszapezire au redevenit miliardari, saracii au murit de frig. Adevarati munti de zapada s-au strans in toate cartierele, blocand masini, bulevarde, strazi si cai de acces. Intr-un tarziu, situatia extrem de neplacuta a trezit adormitul spirit civic romanesc, multi dintre ei trecand la operatiuni ample de deszapezire a imediatei vecinatati, cu lopata si paharul de tuica din dotare. Astfel, locatarii gospodari si-au croit drum cu lopata, prin nameti, eliberand scari de bloc, ghene de gunoi si masini intepenite.

Insa toata lumea uita un lucru. Acoperisurile blocurilor cine le deszapezeste? Sau alea nu sunt obiective de interes general? Cine se urca pe bloc, la 50 de metri inaltime, sa dea la lopata zapada depusa pe acoperisul blocului? Cine se incumeta, pe vajul dracului, sa-i bata vantul ca pe o limonina dintr-un parapet intr-altul, ca sa nu le cada tavanul in cap? Pai cum cine? Locatarii! Iarna, romanii devin alpinisti. Si nu pentru ca le place, ci pentru ca trebuie. Blocul in care locuiesc are 10 etaje. De trei zile la rand, locatarii mai in putere se aduna in grupuri de cate 50 de persoane si se catara pe bloc ca sa degajeze mansarda de muntii de zapada. Zic munti, pentru zapada are aproximativ DOI METRI. E o munca de Sisif, dar cineva trebuie s-o faca. Firmele care se ocupa cu asa ceva cer o avere si nici nu prezinta garantie ca nu lasa vreo gaura in izolatie. Asa ca oamenii sunt obligati sa-si riste viata ca sa salveze casele lor si ale altora. Munca e una anevoioasa si ingrata, pentru ca nu au unde sa adune zapada si nici s-o care cu vreun utilaj. Asa ca sunt obligati s-o arunce "peste bord", dand nastere la tot felul de incidente nedorite. Injuraturile, amenintarile si discutiile absolut halucinante a celor "de jos", te lasa fara aparare in fata rautatii si egoismului semenilor nostri. Este incredibil comportamentul unor oameni, care, in ignoranta lor, se arata indignati de crengile rupte in urma zapezii aruncate de pe bloc sau refuzul categoric de a-si muta masina din imediata vecinatate a blocului cateva ore, pentru ca, zic ei, isi pierd locul de parcare. Unii merg pana intr-acolo, incat depun reclamatii la Politie. Dar le place ca nu le ploua-n case. Trist. Egoismul unora a atins un prag apoteotic si ne mai miram ca nu suntem in stare sa ne unim in vreo suferinta.