Politicienii noştri nu ştiu cum vor ieşi din urecheala electoratului, numită alegeri, şi lasă osteneala achiziţiilor de tehnică militară pe împărţeala viitoare a bugetului. Ministerul Apărării are vacant de cîţiva ani postul de secretar de stat la Departamentul pentru Armamente.
Politicienii noştri nu ştiu cum vor ieşi din urecheala electoratului, numită alegeri, şi lasă osteneala achiziţiilor de tehnică militară pe împărţeala viitoare a bugetului. Ministerul Apărării are vacant de cîţiva ani postul de secretar de stat la Departamentul pentru Armamente.
Politicile publice în domeniul industriei de apărare au lipsit şi lipsesc cu desăvîrşire, cu bună ştiinţă. Dacă luăm exemplul american sau cel german, sau cel englez, sau cel francez, sau cel rus, sau cel chinez, industria de apărare este situată în centrul politicilor guvernamentale.
Este motorul dezvoltării, iar statul are pîrghiile de a acţiona, dînd comenzi Armatei, Poliţiei etc.
Totodată, la fel de important este faptul că statul finanţează şi cercetarea ştiinţifică, pentru că produsele acestei ramuri implică rezultate de ultimă oră. Nu învăţăm deloc de la cei puternici că multe dintre soluţiile tehnologice care sînt obţinute pentru realizarea produselor militare au aplicabilitate în viaţa de zi cu zi. Cum altfel ar fi apărut Internetul dacă nu se punea problema unui atac nuclear, cum altfel ar fi apărut telefonia mobilă sau cuptorul cu microunde? Un produs militar naşte colaborări pe orizontală şi pe verticală cu toată industria.
Cu toate acestea, politicienii şi generalii noştri au sfărîmat unul din domeniile în care am fi putut face cît de cît performanţă. Ici şi colo mai găseşti cîte-un inginer de valoare, care nu şi-a luat lumea în cap, un maistru, care, dacă ar fi avut cu zece ani mai puţin, făcea avere în Canada. Abia mai găseşti cîte un sfert de hală de producţie în care să nu plouă.
Astăzi vorbim pe şleau despre facturi NATO, pe care le plătim pentru că am fost primiţi în Alianţă. Faptul că un colos, mai ales cum sînt cei din industria mondială de armament, îţi dă tîrcoale să-ţi vîndă ceva şi ţi-l prezintă drept chilipir e pînă la urmă dreptul său. Îţi trimite la înaintare şi diplomaţii ţărilor lor.
Dar dacă tu eşti politician responsabil, interesat de alegătorul tău, care s-ar putea să muncească într-o uzină din industria de apărare şi să fie, la 45 de ani, în situaţia de a nu-şi mai găsi aşa uşor de lucru, măcar vei cugeta. Chiar cu dotarea actuală, o piuliţă tot poate să facă uzinele într-un proiect internaţional serios.
Dar ca parlamentar dormi pe tine şi visezi cum să te lipeşti de vreo şmecherie. La fel, ca general, îţi pute ce iese din mîinile meşterilor români şi foloseşti pretexte cu interoperabilitatea trupelor din teatrele de operaţii. Ai uitat de proiectele omorîte în faşă de cei ca tine. De fapt, îţi planifici şi acţionezi ca după ce-ţi apune steaua de general sau chestor să te ia şi pe tine consilier vreo firmă de armament, pe mii de euro. Aceasta după ce ai antamat, şi tu politician, şi tu general, bugetul statului pe decenii.
Văzînd aşa parteneri de discuţie, versaţii negustori ai giganţilor din industria mondială de armament se comportă ca atare cu România. Ne bagă pe gît gunoaiele lor, pentru că aici n-are cine să se opună, ba chiar le înlesnesc treaba. Tot se scuză personajele noastre că n-avem ce face, că ăsta-i preţul dacă am vrut NATO sau UE, că trebuie să-i împăcăm pe partenerii noştri. Mai tacă-vă fleanca!
Cum vă mai gîndiţi la ce proiecte imobiliare să ridicaţi pe locul defunctelor uzine! Vreţi să nu mai rămînă nimic din această industrie? Nu v-a trecut prin cap să daţi comenzi uzinelor în loc să cumpăraţi gunoaie? Nu v-a trecut prin cap să cumpăraţi, prin Romarm, acţiuni de pe piaţa liberă la marii actori din comerţul de profil mondial, ca EADS, BAE Systems, Lockheed Martin, şi să o implicaţi în programe care să aducă în România şi produse de calitate, şi înaltă tehnologie, şi locuri de muncă? Bine că ajungeţi în Guvern şi Parlament şi tot agenţi de vînzări rămîneţi!
Citește pe Antena3.ro